Cât pe ce sa uit ca azi e vineri, dar am vesti bune

La Las Vegas te duci dupa cum se stie ca sa joci.
Daca joci nu poti decât sa câstigi sau sa pierzi. In primul caz dai un rând la toata lumea, faci o petrecere, dupa care, cu banii câstigati, joci din nou. Ca în informatica, « GO TO » la pasul precedent. Si tot asa pâna pierzi tot. In cazul celalalt, daca pierzi din prima, ei bine, bei de necaz, dar în cazul asta mai ai o solutie : te însori. Acolo te poti însura de urgenta la tutungeria din colt. Dupa ce te însori, evident ca dai un rând la toata lumea etc. Dupa cum se vede, e adevarat principiul ca barbatii beau din doua motive :

- Pentru ca nu sunt casatoriti ;
- Pentru ca sunt casatoriti.

Am vazut acum multi ani un film cu Funès unde, într-un satuc scotian pierdut printre lanuri manoase de malt, într-o anumita zi din an tinerii care se iubesc sincer se casatoresc fara stirea parintilor. Ceremonia este oficiata rapid de un, bineînteles, fierar. Bine, nu-i aceeasi situatie, copiii nu se însoara de necaz, ci din dragoste. De necaz beau parintii si pâna la urma se împaca. Asta nu-i greu, în Scotia orice vecin are ca si tine o distilerie.

Dar sa revin. Ce si-au spus deci sociologii si legiuitorii francezi ? Inspirati ca si cercetatorii anglo-americani, au hotarât sa simplifice procedura divortului, acesta urmând sa fie pronuntat de un grefier. Simplu, ca în Vegas. Daca o hârtie se poate încheia rapid la Vegas, de ce familia nu s-ar putea încheia si ea tot rapid, la un ghiseu?

Acuma ma gândesc si eu, de ce sa nu se petreaca ambele evenimente cu ceremoniile de rigoare la circa de politie ? Iar seful de post sa faca sau sa desfaca, dupa caz. Daca-i la cârciuma, s-o faca sergentul de planton, sa fie macar gradat, ce dracu’, sunt momente festive !