Viața de cioban...
Acum 4 ore
sâmbătă, 19 iunie 2010
Totul contează…
… absolut totul. Cartierul în care am venit la 33 de ani (nu, nu mai spun nimic, am delirat deja despre asta în altă parte) şi în care ne întoarcem veseli din ce în ce mai des. Cartierul în care cineva anume a făcut primii paşi în viaţă, pe urmă la "găndăniţă" şi apoi la şcoală. Spitalul în care altcineva a făcut primii paşi în meserie. Strada cu casa vecinului Ţopescu în spatele căreia este vechiul Muzeu al Ţăranului Român şi alături de care te sufocă un nou zgârie-nori cu birouri goale. Şi tot alături de care din Spitalul Filantropia rămâne un schelet tot mai descărnat de la o dată la alta. Blocul frumos colorat şi "reabilitat termic". Piaţa cu precupeţele gureşe şi cu roşii turceşti care oricum sunt mai bune decât cele de aici, marocane. Cu sibienii veniţi cu brânzeturile la vedere (n-or fi ele chiar 300 de soiuri, dar telemea veche şi sărată este) şi cu palinca ascunsă sub galantar. O biserică de lemn pitită lângă un sediu de bancă impunător şi ostentativ. Grevele şi manifestaţiile care au fost şi vor fi mereu, că aşa-i peste tot. Clătitele cu flori de salcâm culese noaptea tâziu după un chef aşezat pentru că aşa a vrut Gigel. Cartofii prăjiţi daţi prin răzătoare pentru că aşa a vrut Florin. Iaurtul uşurel şi cafeaua tare de a doua zi dimineaţă. Plecările triste pentru alte trei luni sau mai mult. Şi Costică gata mereu să ne ducă şi să ne aducă de la aeroport. Toate astea contează…
miercuri, 16 iunie 2010
Ardenii francezi în carne si oase
Ce-ar mai fi de spus? Cea mai frumoasa "ardena" (copirait Lektor), din Ardeni, Place Ducale si statuia lui Gonzague, peisage cu verdeata din Ardeni, resedinta cu muzeul "taranului român", castelul si balconul camerei lui De Gaulle si am uitat, catedrala din Reims unde se încoronau regii Frantei si unde sunt acum vitralii de Chagall. Si la urma nu uitati castelul din Sedan, cel mai mare castel medieval din Europa. Iar daca zicem Reims zicem deja zone viticole si atunci intram în alte obiective turistice, zicem sampanie, ratafia, Eperney, capitala mondiala a sampaniei, pivnite, kilometri de galerii, milioane de sticle puse la întors, degustari si pe urma nu mai zicem nimic, doar zâmbim frumos...
marți, 15 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
Campanie pentru renaşterea absintului
Absinthe este mai întâi o plantă medicinală, Artemisia absinthium, foarte aromată şi cu gust amar. Ea poartă numele zeiţei Artemis, protectoarea sălbăticiunilor şi a naturii sălbatice împotriva atingerii bărbaţilor. Este deci şi protectoarea tuturor femeilor, pe care le ajută să depăşească fără probleme cele două etape cheie din viaţa lor (pubertatea şi menopauza) şi să-şi trăiască în linişte perioada cuprinsă între aceste două momente. Dacă "din greşeală" se întâmplă totusi vreun necaz, tot planta asta le ajută să scape de el…Artemis (integritate în greacă) nu-i iubeşte pe bărbaţi, ceea ce face ca printr-o complicată înlănţuire de raţionamente Artemisia să însemne şi sănătate deplină. Planta mai este denumită popular Iarba sfântă, Iarba virginelor sau Iarba viermilor. Deci deocamdată doar virtuţi vindecătoare : pudră, infuzie, extras, tinctură sau sirop, absintul strânge stomacul, curăţă bila, este diuretic, omoară viermii, ajută digestia şi calmează durerile. La femei face minuni : ajută la naşteri şi este chiar abortiv.
După Louis XII, absintul, vândut sub diverse forme doar în farmacii, începe să fie găsit şi pe stradă. Mari amatori de vin dintotdeauna, francezii descoperă tăriile. Este momentul în care apare absintul. Cu timpul reţeta se rafinează, băutura este foarte tare (cel mai slab absint are în jur de 50°, dar poate ajunge si la 70), nu are zahăr, o beau doar unii rafinaţi cunoscători iar efectul este fulminant. Ca la orice palinca bună… De aceea absintul se mai numeşte şi "Sărbatoarea verde". Cam toţi marii artişti originali şi blestemaţi de la mijlocul şi sfârşitul secolului XIX au uzat şi abuzat de această băutură. Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Toulouse-Lautrec, Amedeo Modigliani, Vincent van Gogh, Oscar Wilde, Aleister Crowley sunt doar câţiva dintre cei mai cunoscuţi. Se ştie ce minuni au creat dar şi ce alte minuni au mai făcut. Oamenii de ştiinţă descoperă un nou obiect al muncii, se pun pe treabă şi mai descoperă că planta are un compus toxic care provoacă uneori crize epileptice, numit thuyone. Structura moleculară seamănă cu cea a altui compus, THC, al marijuanei, de unde se trag rapid concluzii că pe termen lung consumul de absint duce la acumularea în organism a acestei substanţe, cu efecte de ordin psihic mai speciale şi greu de controlat. Dar uită să spună că acest compus este în cantitate foarte mică şi că se mai găseşte şi în vermuturi, lichioruri şi chiar în unele alimente. Urmarea este că fabricarea "Sarbatorii verzi" este mai întâi interzisă în Elveţia printr-un decret al Consiliului Federal în 1908 şi apoi în Franţa, în 1915, printr-o lege din 16 mai.
Acum ne aflăm în plină campanie de reabilitare a acestei nobile băuturi. A început în 1981 şi încă nu s-a terminat. Alţi oameni de stiinţă, de la OMS de data asta, se declară incapabili să stabilească o doză zilnică acceptabilă de thuyone, dar recomandă limitarea acestei substanţe în băuturi, spunând că totuşi nu este un motiv suficient ca să elimini total absintul de pe masa unor oameni cu gusturi fine care iubesc "mai ales" ritualul : se toarnă delicat într-un pahar mare peste o bucăţica de zahăr pusă într-o linguriţă de argint moştenită de la bunicul băutura verzulie cu miros puternic şi care, chiar diluată cu apă rece, vă poate procura senzaţii de neuitat…
După Louis XII, absintul, vândut sub diverse forme doar în farmacii, începe să fie găsit şi pe stradă. Mari amatori de vin dintotdeauna, francezii descoperă tăriile. Este momentul în care apare absintul. Cu timpul reţeta se rafinează, băutura este foarte tare (cel mai slab absint are în jur de 50°, dar poate ajunge si la 70), nu are zahăr, o beau doar unii rafinaţi cunoscători iar efectul este fulminant. Ca la orice palinca bună… De aceea absintul se mai numeşte şi "Sărbatoarea verde". Cam toţi marii artişti originali şi blestemaţi de la mijlocul şi sfârşitul secolului XIX au uzat şi abuzat de această băutură. Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Toulouse-Lautrec, Amedeo Modigliani, Vincent van Gogh, Oscar Wilde, Aleister Crowley sunt doar câţiva dintre cei mai cunoscuţi. Se ştie ce minuni au creat dar şi ce alte minuni au mai făcut. Oamenii de ştiinţă descoperă un nou obiect al muncii, se pun pe treabă şi mai descoperă că planta are un compus toxic care provoacă uneori crize epileptice, numit thuyone. Structura moleculară seamănă cu cea a altui compus, THC, al marijuanei, de unde se trag rapid concluzii că pe termen lung consumul de absint duce la acumularea în organism a acestei substanţe, cu efecte de ordin psihic mai speciale şi greu de controlat. Dar uită să spună că acest compus este în cantitate foarte mică şi că se mai găseşte şi în vermuturi, lichioruri şi chiar în unele alimente. Urmarea este că fabricarea "Sarbatorii verzi" este mai întâi interzisă în Elveţia printr-un decret al Consiliului Federal în 1908 şi apoi în Franţa, în 1915, printr-o lege din 16 mai.
Acum ne aflăm în plină campanie de reabilitare a acestei nobile băuturi. A început în 1981 şi încă nu s-a terminat. Alţi oameni de stiinţă, de la OMS de data asta, se declară incapabili să stabilească o doză zilnică acceptabilă de thuyone, dar recomandă limitarea acestei substanţe în băuturi, spunând că totuşi nu este un motiv suficient ca să elimini total absintul de pe masa unor oameni cu gusturi fine care iubesc "mai ales" ritualul : se toarnă delicat într-un pahar mare peste o bucăţica de zahăr pusă într-o linguriţă de argint moştenită de la bunicul băutura verzulie cu miros puternic şi care, chiar diluată cu apă rece, vă poate procura senzaţii de neuitat…
vineri, 11 iunie 2010
Musiu Raymond se întoarce
Aseara am ascultat în direct ultimele perle ale lui musiu Raymond :
- au venit din cantonamentul lor în orasul în care vor juca diseara si s-au dus direct la hotel. N-au mers sa vada stadionul si sa faca antrenamentul programat. De ce ? – au întrebat ziaristii la conferinta de presa. « Pai ce sa vad acolo, un teren de fotbal are 97m lungime si vreo 50 latime, este verde, liniile sunt albe si sunt mereu în acelasi loc. »
- de când a început « pregatirea » a jucat, ce ce rezultate se stie, în acelasi sistem, cu doua vârfuri. Aseara a anuntat ca în primul meci de diseara va juca 4 – 3 – 3, deci cu trei vârfuri, dar nu s-au antrenat pentru asa ceva. Dupa care, indiferent de rezultat, revine la sistemul vechi.
In studioul unde era emisiunea, nimanui nu-i venea sa creada ce aude.
- au venit din cantonamentul lor în orasul în care vor juca diseara si s-au dus direct la hotel. N-au mers sa vada stadionul si sa faca antrenamentul programat. De ce ? – au întrebat ziaristii la conferinta de presa. « Pai ce sa vad acolo, un teren de fotbal are 97m lungime si vreo 50 latime, este verde, liniile sunt albe si sunt mereu în acelasi loc. »
- de când a început « pregatirea » a jucat, ce ce rezultate se stie, în acelasi sistem, cu doua vârfuri. Aseara a anuntat ca în primul meci de diseara va juca 4 – 3 – 3, deci cu trei vârfuri, dar nu s-au antrenat pentru asa ceva. Dupa care, indiferent de rezultat, revine la sistemul vechi.
In studioul unde era emisiunea, nimanui nu-i venea sa creada ce aude.
Charleville-Mézières
La 6 mai 1606 Charles de Gonzague, duce de Nevers şi de Rethel, decide crearea oraşului Charleville, capitala principatului său suveran d’Arches. Oraşul Charleville-Mézières a apărut în 1966, prin contopirea a cinci comune, dintre care cele mai populate erau Charleville şi Mézières. Acum este capitala departamentului Ardennes din regiunea Champagne-Ardennes.
Centrul oraşului este vestita Place Ducale. Vestită pentru că este sora geamănă a şi mai vestitei Place des Vosges din Paris. Ambele piete au fost construite de doi fraţi arhitecţi : Place Ducale în 1606 de Clément Métezeau iar Place des Vosges, inaugurată în 1612, de Louis Métezeau.
Peisajul Ardenilor este aici de o mare generozitate : o imensă oază de verdeaţă datorată unei clime umede se transformă pe la începutul lui octombrie într-o beţie de culori, de la galben până la roşu închis, pătată de verdele brazilor care străjuiesc pădurea fără capăt. La câţiva kilometri de oraş, lângă un sătuc, se află Abbaye de Sept Fontaines, un castel înconjurat de un domeniu de câteva zeci de hectare. In timpul războiului din 1914 castelul i-a găzduit pe mareşalul Joffre şi pe împăratul Wilhelm al II-lea, în funcţie de situaţia frontului… Iar mai târziu, chiar pe generalul De Gaulle. Castelul este azi hotel iar uriaşul domeniu a devenit un frumos şi căutat teren de golf.
Vorbeam de confrerii. Intr-un weekend de acum mai bine de o lună a fost la Charleville al 7-lea festival al confreriilor din Ardeni, din alte zone din Franţa şi chiar din Ardenii belgieni. Timp de două zile, în Place Ducale din Charleville vreo 40 de confrerii au defilat prin faţa miilor de vizitatori curioşi să le vadă şi apoi să "guste" din plin mai spre seară, sub un cort încăpător, din bunătăţile scoase la vedere.
O dată la trei ani în Charleville are loc Festivalul Mondial al Marionetelor. Ultima dată a fost în septembrie trecut. Tot aici este casa şi muzeul Rimbaud. Din cauza lui şi a celorlalţi "poeţi blestemaţi" nu se mai face în Franţa băutura lor preferată, absintul. Cu absintul este o poveste foarte lungă : e uimitor câte energii s-au consumat şi se mai consumă încă pentru interzicerea acestei băuturi, în trecut, sau pentru reintroducerea ei în "legalitate", mai aproape de zilele noastre. Merită să-i dedic un text separat, dar asta după încă o pauză publicitară.
Şi pentru că am vorbit de celebrităţi, tot în Charleville se mai află şi reşedinţa subsemnatului. Incă nu-i muzeu cu toate că are o cameră rustică românească pe care toţi invitaţii noştri vor s-o vadă.
Centrul oraşului este vestita Place Ducale. Vestită pentru că este sora geamănă a şi mai vestitei Place des Vosges din Paris. Ambele piete au fost construite de doi fraţi arhitecţi : Place Ducale în 1606 de Clément Métezeau iar Place des Vosges, inaugurată în 1612, de Louis Métezeau.
Peisajul Ardenilor este aici de o mare generozitate : o imensă oază de verdeaţă datorată unei clime umede se transformă pe la începutul lui octombrie într-o beţie de culori, de la galben până la roşu închis, pătată de verdele brazilor care străjuiesc pădurea fără capăt. La câţiva kilometri de oraş, lângă un sătuc, se află Abbaye de Sept Fontaines, un castel înconjurat de un domeniu de câteva zeci de hectare. In timpul războiului din 1914 castelul i-a găzduit pe mareşalul Joffre şi pe împăratul Wilhelm al II-lea, în funcţie de situaţia frontului… Iar mai târziu, chiar pe generalul De Gaulle. Castelul este azi hotel iar uriaşul domeniu a devenit un frumos şi căutat teren de golf.
Vorbeam de confrerii. Intr-un weekend de acum mai bine de o lună a fost la Charleville al 7-lea festival al confreriilor din Ardeni, din alte zone din Franţa şi chiar din Ardenii belgieni. Timp de două zile, în Place Ducale din Charleville vreo 40 de confrerii au defilat prin faţa miilor de vizitatori curioşi să le vadă şi apoi să "guste" din plin mai spre seară, sub un cort încăpător, din bunătăţile scoase la vedere.
O dată la trei ani în Charleville are loc Festivalul Mondial al Marionetelor. Ultima dată a fost în septembrie trecut. Tot aici este casa şi muzeul Rimbaud. Din cauza lui şi a celorlalţi "poeţi blestemaţi" nu se mai face în Franţa băutura lor preferată, absintul. Cu absintul este o poveste foarte lungă : e uimitor câte energii s-au consumat şi se mai consumă încă pentru interzicerea acestei băuturi, în trecut, sau pentru reintroducerea ei în "legalitate", mai aproape de zilele noastre. Merită să-i dedic un text separat, dar asta după încă o pauză publicitară.
Şi pentru că am vorbit de celebrităţi, tot în Charleville se mai află şi reşedinţa subsemnatului. Incă nu-i muzeu cu toate că are o cameră rustică românească pe care toţi invitaţii noştri vor s-o vadă.
miercuri, 9 iunie 2010
La cacasse à cul nu des Ardennes
Ca să nu vă mai obosesc cu veşnicele mele reţete plictisitoare, uite că am găsit reţeta acestui fel de mâncare scandalos. N-am făcut decât să-i mai adaug nişte "mirodenii specifice casei".
« Nu înseamnă că dacă după Sărbatorile de iarnă urmează o perioadă mai monotonă, ca o toamnă cenuşie, noi nu avem dreptul să fim veseli şi calzi. Ca să rămânem în atmosfera adevărată a petrecerilor fără sfârşit dar şi fără să continuăm cu excesele, iată un fel de mâncare tipic din Ardenii tinereţii mele.
Cacasse este ca o regină dezbrăcată de falduri. Nu căutaţi carnea, dacă spun ca este în curu’ gol înseamnă că nu are nicio bucăţică de carne care s-o îmbrace! Deja văd spiritele negre care-mi vor spune că o mâncare doar din barabule trebuie să fie ceva trist... Ei bine liniştiţi-vă-ţi! Mâncărica asta erotică este obiectul unui adevarat cult printre mulţi ardenezi şi asta pe bună dreptate, şovinismul nu-şi are locul aici. Toată măiestria stă în gătitul ei şi în aromatele pe care le punem la treabă. Minunea mâncării este amestecul de cartofi fondanţi, parfumaţi cu ierburi felurite care se degustă cu un vin bun alb.
Gata, destulă vorbărie, să dezbrăcam ce-a mai rămas de dezbrăcat la această regină şi să vedem ce-i de făcut pentru două persoane.
- Curăţaţi şi tăiaţi în 4 cam 1 kg de cartofi mărişori, din soiul potrivit pentru fiert în apă.
- Curăţaţi şi tăiaţi peştisori 4 sau 5 cepe mari.
- Intr-o oală puneţi să se aurească uşor pe uscat 4 sau 5 linguri mari de făina la foc dulce şi lăsaţi să se răcească puţin.
- Adăugaţi unt şi lăsaţi-l să se topească până se formează o pastă de culoare roşcată. Nu puneţi untul la început cu făina pentru că untul prăjit e cam greu.
- Adăugaţi câteva picături de apă şi pe urmă, încet-încet, încă 4 sau 5 pahare continuând să amestecaţi până se formează un lichid care să nu fie vâscos.
- Puneţi în sfârşit cartofii şi ceapa şi adăugaţi cu generozitate foi de dafin, cimbru, piper şi sare.
- Amestecaţi cu grijă şi mai adăugaţi vin alb şi apă până se acoperă cartofii.
- Lăsaţi totul să fiarbă la foc foarte mic încă vreo oră, poate mai mult, fără să mai amestecaţi deloc !
- Ca să verificaţi din când în când starea cartofilor înţepaţi-i cu un cuţit să vedeţi dacă intră fără efort.
Sosul fiind cu făină cartofii devin fondanţi şi nu se rup, aşa cum se întâmplă când sunt fierţi doar în apă. Dacă presaţi o bucăţică cu limba pe cerul gurii, se topeşte şi veţi fi invadaţi de parfumul mirodeniilor. Puneţi alături o salată de andive sau de pissenlit, cu ulei de nucă şi oţet. Nu uitaţi un vinişor alb care are un cuvânt greu de spus. »
Pissenlit este banala păpădie. Francezii o numesc "pipi-n pat" datorită virtuţilor diuretice (aşa spune Dictionarul Academiei Franceze), măcar ei au un motiv. Dar noi datorită căror virtuţi îi spunem "curu’ găinii" ?
« Nu înseamnă că dacă după Sărbatorile de iarnă urmează o perioadă mai monotonă, ca o toamnă cenuşie, noi nu avem dreptul să fim veseli şi calzi. Ca să rămânem în atmosfera adevărată a petrecerilor fără sfârşit dar şi fără să continuăm cu excesele, iată un fel de mâncare tipic din Ardenii tinereţii mele.
Cacasse este ca o regină dezbrăcată de falduri. Nu căutaţi carnea, dacă spun ca este în curu’ gol înseamnă că nu are nicio bucăţică de carne care s-o îmbrace! Deja văd spiritele negre care-mi vor spune că o mâncare doar din barabule trebuie să fie ceva trist... Ei bine liniştiţi-vă-ţi! Mâncărica asta erotică este obiectul unui adevarat cult printre mulţi ardenezi şi asta pe bună dreptate, şovinismul nu-şi are locul aici. Toată măiestria stă în gătitul ei şi în aromatele pe care le punem la treabă. Minunea mâncării este amestecul de cartofi fondanţi, parfumaţi cu ierburi felurite care se degustă cu un vin bun alb.
Gata, destulă vorbărie, să dezbrăcam ce-a mai rămas de dezbrăcat la această regină şi să vedem ce-i de făcut pentru două persoane.
- Curăţaţi şi tăiaţi în 4 cam 1 kg de cartofi mărişori, din soiul potrivit pentru fiert în apă.
- Curăţaţi şi tăiaţi peştisori 4 sau 5 cepe mari.
- Intr-o oală puneţi să se aurească uşor pe uscat 4 sau 5 linguri mari de făina la foc dulce şi lăsaţi să se răcească puţin.
- Adăugaţi unt şi lăsaţi-l să se topească până se formează o pastă de culoare roşcată. Nu puneţi untul la început cu făina pentru că untul prăjit e cam greu.
- Adăugaţi câteva picături de apă şi pe urmă, încet-încet, încă 4 sau 5 pahare continuând să amestecaţi până se formează un lichid care să nu fie vâscos.
- Puneţi în sfârşit cartofii şi ceapa şi adăugaţi cu generozitate foi de dafin, cimbru, piper şi sare.
- Amestecaţi cu grijă şi mai adăugaţi vin alb şi apă până se acoperă cartofii.
- Lăsaţi totul să fiarbă la foc foarte mic încă vreo oră, poate mai mult, fără să mai amestecaţi deloc !
- Ca să verificaţi din când în când starea cartofilor înţepaţi-i cu un cuţit să vedeţi dacă intră fără efort.
Sosul fiind cu făină cartofii devin fondanţi şi nu se rup, aşa cum se întâmplă când sunt fierţi doar în apă. Dacă presaţi o bucăţică cu limba pe cerul gurii, se topeşte şi veţi fi invadaţi de parfumul mirodeniilor. Puneţi alături o salată de andive sau de pissenlit, cu ulei de nucă şi oţet. Nu uitaţi un vinişor alb care are un cuvânt greu de spus. »
Pissenlit este banala păpădie. Francezii o numesc "pipi-n pat" datorită virtuţilor diuretice (aşa spune Dictionarul Academiei Franceze), măcar ei au un motiv. Dar noi datorită căror virtuţi îi spunem "curu’ găinii" ?
luni, 7 iunie 2010
Inapoi acasa
A mai rămas deci de făcut turul Ardenilor francezi. Aici trebuie să fiu foarte convingător, din patriotism local şi pentru că merită. Simbolul Ardenilor de pretutindeni este mistreţul. Este patria lui. In plus în Ardenii noştri se află cel mai mare monument din lume "închinat" acestui animal. Pe autoruta care duce de la Charleville la Reims, cam pe la jumătatea distanţei, se poate vedea de la câţiva kilometri o statuie imensă, de câteva zeci de metri, reprezentând bestia. Mi se pare îndoielnică privită ca operă de artă, ca performanţă tehnică însă merge. La urma urmei e un simbol.
"De la porc se mănâncă totul", spun ardenezii. Cu atât mai mult de la mistreţ. Pe lângă ce ştim noi că este comestibil, jambonul fiind chiar comparabil cu "nume mari" în domeniu (Bayonne sau Aoste), se mai fac aici tot felul de pateuri, terine sau cârnaţi cu nume şi gusturi locale. Deloc rele. Faimos şi foarte bun este un cârnat numit "boudin" de Rethel (un orăşel de prin partea locului), mai ales cel "noir", un fel de sângerete. La fel de faimos dar oribil este "andouille", tot un cârnat, făcut însă din ce rămâne nefolosit din abdomenul bietului porc. Iţi mută nasul din loc. Dar când te gândeşti ce brânzeturi se mănânca aici, unele care "mişcă" la propriu, totul devine explicabil. In argou, când zici despre cineva ca este "andouille", asta înseamnă ceva între bleg, tâmpit şi cretin.
Rămânând în aceeaşi zonă de interes, trebuie spus că în Ardeni sunt o mulţime de confrerii : Confrérie des amateurs de boudin noir de Saint-Germainmont, Confrérie de la bière Godefroy de Bouillon, Confrérie du boudin blanc de Rethel, Confrérie de la cacasse à cul nu, Confrérie de la galette à suc’ et du gâteau mollet, Confrérie du jambon sec d’Ardennes, Confrérie de la salade au lard şi altele asemănătoare. După cum vedeţi, toate legate de o anumită activitate umană antică şi foarte agreabilă. De departe cea mai pitorească este Confrérie de la cacasse à cul nu. N-am reuşit să aflu printre localnici ce înseamnă cuvântul "cacasse" de sine stătător. Dar cacasse à cul nu înseamnă "mâncarică în curu’ gol", asta vrând să spună că nu are nicio bucăţică de carne, nici măcar un zgârci acolo… Poate (sigur) o să vă povestesc despre această mâncărică tradiţională ardeneză într-un text viitor, după altă pauză publicitară.
"De la porc se mănâncă totul", spun ardenezii. Cu atât mai mult de la mistreţ. Pe lângă ce ştim noi că este comestibil, jambonul fiind chiar comparabil cu "nume mari" în domeniu (Bayonne sau Aoste), se mai fac aici tot felul de pateuri, terine sau cârnaţi cu nume şi gusturi locale. Deloc rele. Faimos şi foarte bun este un cârnat numit "boudin" de Rethel (un orăşel de prin partea locului), mai ales cel "noir", un fel de sângerete. La fel de faimos dar oribil este "andouille", tot un cârnat, făcut însă din ce rămâne nefolosit din abdomenul bietului porc. Iţi mută nasul din loc. Dar când te gândeşti ce brânzeturi se mănânca aici, unele care "mişcă" la propriu, totul devine explicabil. In argou, când zici despre cineva ca este "andouille", asta înseamnă ceva între bleg, tâmpit şi cretin.
Rămânând în aceeaşi zonă de interes, trebuie spus că în Ardeni sunt o mulţime de confrerii : Confrérie des amateurs de boudin noir de Saint-Germainmont, Confrérie de la bière Godefroy de Bouillon, Confrérie du boudin blanc de Rethel, Confrérie de la cacasse à cul nu, Confrérie de la galette à suc’ et du gâteau mollet, Confrérie du jambon sec d’Ardennes, Confrérie de la salade au lard şi altele asemănătoare. După cum vedeţi, toate legate de o anumită activitate umană antică şi foarte agreabilă. De departe cea mai pitorească este Confrérie de la cacasse à cul nu. N-am reuşit să aflu printre localnici ce înseamnă cuvântul "cacasse" de sine stătător. Dar cacasse à cul nu înseamnă "mâncarică în curu’ gol", asta vrând să spună că nu are nicio bucăţică de carne, nici măcar un zgârci acolo… Poate (sigur) o să vă povestesc despre această mâncărică tradiţională ardeneză într-un text viitor, după altă pauză publicitară.
duminică, 6 iunie 2010
Pui parfumat
Pentru trei persoane. Ca sa fie ca o reteta de "maître" de aici, ar mai trebui sa spun :
Préparation : 25h17m
Cuisson : 15+20m=35m
Uitati-va la ceas când începeti, puneti pulpele de pui într-o cratita si peste dânsele adaugati sare, putin piper, niste ghimbir (e folositor), curry, cumin, o lamâie stoarsa si restul taiata felii, putin suc de potrocale si vin rosé (cam un sfert de clondir). Pe urma ceapa (de preferinta verde, mai ales cozile), taiata dupa cum se vede, usturoi, vreo patru catei facuti zob ca pentru mujdei si câteva frunze de pentrujel. Pe scurt, loati tot ce aveti parfumat si aromat prin casa. E bine sa evitati totusi parfumurile, after-shave-ul si deodorantele. Amestecati cu mâna toata chestia asta, acoperiti oala cu ceva si lasati totul la marinat cât a mai ramas pâna la 25h17m.
A doua zi urmeaza gratarul. Cum îl faceti, e treaba voastra, cu lemne, cu carbuni sau brichete, cu mobila care nu va mai trebuie, va priveliste. Scoateti pulpele din oala si le puneti vreun sfert de ceas la cuptor ca sa se învete cu caldura si sa nu mai faca scandal dupa aceea. Se si patrund mai bine. Pe urma le puneti pe gratar si în nicun caz nu aruncati zeama în care au zacut atâta vreme. Le asezati cu grija la început cu partea interioara pe fiebinteala si rotunjimile deasupra. Pulpele trebuie manipulate delicat, asta-i treaba de parte barbateasca. Când încep sa sfârâie de placere, loati cu lingura din oala si puneti putina zeama deasupra sa le mai racoriti. Nu prea multa ca pulpa-i rotunda si se sting taciunii. Dupa ce le întoarceti pe partea cealalta, mai puneti putin sos (ceva mai mult), dar mai ales toate verdeturile si bucatile de arome care erau în cratita. Ca sa fiu mai clar, orice coapsa are o parte concava si una convexa. In marea majoritate a cazurilor cea concava este pe interior si este mai încapatoare, adica ezact cea de deasupra dupa ce le-ati întors. De aceea aici puteti pune tot ce era solid în sosul în care si-au asteptat deznodamântul mai bine de o zi. Dupa înca vreo zece minute le puteti scoate si daca sunt asa multumite si zâmbitoare dupa cum se vede, înseamna ca ati facut treaba buna !
sâmbătă, 5 iunie 2010
Despre Vacă
Vaca-n casă ne dă noo
Lapte, brânză, unt şi oo !
Acest animal însă ne dă noo numai flocăraie peste tot. Numele din buletin (are !!, aşa-i aici…) este Kiwi Văideanu. Mă rog, eu nu-mi amintesc să fi … vreo pisică în viaţa mea. Andreea şi Nana îi mai spun Ţiţica. Acum 15 ani, în vremurile ei de glorie şi de început în Franţa, Nana i-a mai spus, pentru scurt timp, "ma chate" şi vroia s-o arate la toată lumea, colegi, prieteni etc. După refuzul lor categoric şi scandalizat s-a mai liniştit. Eu îi spun, scurt, Vaca (observaţi majuscula), nu e greu să vedeţi de ce.
Spre deosebire de elefanţi, care au ochii roşii ca să se poată ascunde în cireş, Vaca are ochii galbeni - verzi, chiar când se află în cireş. De aia este şi foarte vizibilă…
Lapte, brânză, unt şi oo !
Acest animal însă ne dă noo numai flocăraie peste tot. Numele din buletin (are !!, aşa-i aici…) este Kiwi Văideanu. Mă rog, eu nu-mi amintesc să fi … vreo pisică în viaţa mea. Andreea şi Nana îi mai spun Ţiţica. Acum 15 ani, în vremurile ei de glorie şi de început în Franţa, Nana i-a mai spus, pentru scurt timp, "ma chate" şi vroia s-o arate la toată lumea, colegi, prieteni etc. După refuzul lor categoric şi scandalizat s-a mai liniştit. Eu îi spun, scurt, Vaca (observaţi majuscula), nu e greu să vedeţi de ce.
Spre deosebire de elefanţi, care au ochii roşii ca să se poată ascunde în cireş, Vaca are ochii galbeni - verzi, chiar când se află în cireş. De aia este şi foarte vizibilă…
vineri, 4 iunie 2010
Evenimente
Mai sunt 7 zile. Pentru unii nici atâta, pentru alţii 8, depinde de fus. Toată lumea e cu ochii pe câteva echipe care ar putea scoate împreună Grecia din faliment. Pe aici personajul zilei este musiu Raymond. Ce politică sau criză, reforma pensiilor sau a învăţământului, sindicate, greve ! Ei aş ! S-au sărbatorit recent 50 de ani de la decolonizarea Africii şi s-a făcut mare chermeză la Nice pe multe zeci de milioane. Preşedintele i-a invitat pe omologii africani la şedinţă şi acestia s-au prezentat, 51 dintr-un total de 53. La o emisiune de comentarii, cred că singura rezonabilă care a mai rămas şi unde nu vezi politicieni care vorbesc toţi în acelaşi timp, câteva personalităţi africane s-au arătat (decent) ofensate, şi pe bună dreptate, că un om a chemat la el un continent. Şi se întrebau, tot pe bună dreptate, dacă se poate spune că Africa e liberă şi independentă. Răspunsul a fost în cor, nu ! Da’ de ce s-au dus toţi la Nice într-un gând? Şi oare ce-o să păţească cei doi care au lipsit ? Nici nu ştiu care sunt.
Dar astea sunt fleacuri ! Ce face şi ce spune Domenech ? Cum se mai simte Gallas ? Nu s-a supărat Henry că-i rezervă ? O fi ieşit Ribery din şocul psihic după aventura cu o puştoaică ? După cum vedeţi, probleme serioase ! De ani buni echipa Franţei nu joacă nimic iar în ultimele două şuşanele de pregătire s-au chinuit cu echipe slăbuţe care nu sunt nici măcar calificate la Cupa Mondială. Nici ei n-ar fi trebuit să fie calificaţi dacă ne gândim cum au câştigat cu Irlanda.
Iar musiu Raymond în conferinţe de presă pare străluminat de o flacără interioară orbitoare, are un zâmbet de om care l-a văzut pe Dumnezeu, este filozof şi este mulţumit : "echipa are envie şi volonté, nu-i extraordinar ? Gallas ? Este mult mai bine decât dacă ar fi fost mai rău, şi cert mai rău decât dacă ar fi fost mai bine. Probabil n-o să joace un meci întreg, adică 1h 30, dar va putea juca 1h 28…". Jonglează cu cuvintele, este subtil şi profund. Dacă tot aşa vorbeşte şi cu jucătorii la antrenamente, nu-i de mirare că nu înteleg ăştia nimic. "Sunt în faza de pregătire, de căutări. Incă nu şi-au găsit toţi reperele, dar nu sunt neliniştit". Probabil o să atingă forma de vârf după ce vor fi eliminaţi şi World Cup se va fi terminat pentru ei. "Marii jucători sunt prezenţi. Ce se va întâmpla pe urmă… nimeni nu poate şti".
Matale cel mai puţin coach !
PS sau cum s-ar spune, later edit dupa vreo doua ore: jenant, penibil, ridicol, Franta a pierdut ultimul meci-test contra Chinei, cu 1-0. Am fost pocit la gura. Dar au facut progrese: pâna acum marcau aparatorii, pentru ca atacantii trageau pe lânga poarta. Azi atacantii au sutat de doua ori pe lânga ... minge!!! Dar Domenech este în continuare optimist: "Intr-un meci de pregatire nu performanta conteaza!". Altfel spus, învatam din înfrângeri!!! Poate peste vreun an o sa fie si ei gata cu pregatirile. Mai copilul ploii, Cupa începe peste o saptamâna, ora Frantei! Iar Mexicul, adversara voastra tomnai a batut campioana mondiala, Italia!
Dar astea sunt fleacuri ! Ce face şi ce spune Domenech ? Cum se mai simte Gallas ? Nu s-a supărat Henry că-i rezervă ? O fi ieşit Ribery din şocul psihic după aventura cu o puştoaică ? După cum vedeţi, probleme serioase ! De ani buni echipa Franţei nu joacă nimic iar în ultimele două şuşanele de pregătire s-au chinuit cu echipe slăbuţe care nu sunt nici măcar calificate la Cupa Mondială. Nici ei n-ar fi trebuit să fie calificaţi dacă ne gândim cum au câştigat cu Irlanda.
Iar musiu Raymond în conferinţe de presă pare străluminat de o flacără interioară orbitoare, are un zâmbet de om care l-a văzut pe Dumnezeu, este filozof şi este mulţumit : "echipa are envie şi volonté, nu-i extraordinar ? Gallas ? Este mult mai bine decât dacă ar fi fost mai rău, şi cert mai rău decât dacă ar fi fost mai bine. Probabil n-o să joace un meci întreg, adică 1h 30, dar va putea juca 1h 28…". Jonglează cu cuvintele, este subtil şi profund. Dacă tot aşa vorbeşte şi cu jucătorii la antrenamente, nu-i de mirare că nu înteleg ăştia nimic. "Sunt în faza de pregătire, de căutări. Incă nu şi-au găsit toţi reperele, dar nu sunt neliniştit". Probabil o să atingă forma de vârf după ce vor fi eliminaţi şi World Cup se va fi terminat pentru ei. "Marii jucători sunt prezenţi. Ce se va întâmpla pe urmă… nimeni nu poate şti".
Matale cel mai puţin coach !
PS sau cum s-ar spune, later edit dupa vreo doua ore: jenant, penibil, ridicol, Franta a pierdut ultimul meci-test contra Chinei, cu 1-0. Am fost pocit la gura. Dar au facut progrese: pâna acum marcau aparatorii, pentru ca atacantii trageau pe lânga poarta. Azi atacantii au sutat de doua ori pe lânga ... minge!!! Dar Domenech este în continuare optimist: "Intr-un meci de pregatire nu performanta conteaza!". Altfel spus, învatam din înfrângeri!!! Poate peste vreun an o sa fie si ei gata cu pregatirile. Mai copilul ploii, Cupa începe peste o saptamâna, ora Frantei! Iar Mexicul, adversara voastra tomnai a batut campioana mondiala, Italia!
luni, 31 mai 2010
Sinceritate
Inainte sa începem hoinareala prin frumosii Ardeni francezi si sa mai admiram niste ardene, am citit azi pe un site public ceva cam asa: "Rezultatele unui sondaj arata ca francezii sunt mai sinceri decât alti europeni: 15% dintre participanti au recunoscut ca sunt rasisti".
I-auzi dom'le! Asa deci...
I-auzi dom'le! Asa deci...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)