… si despre muzica pe blogul lui Sorin. Daca nu cu Sorin, atunci cu Iulisa, care-i tot cu albastrul în gând.
.jpg)
La o margine de lume...
Acum 20 de ore
marți, 29 octombrie 2013
Daca e marti e Belgia, daca e Belgia ploua, daca ploua apare curcubeul iar în curcubeu este albastru
Logic nu ? Tocmai vorbeam despre albastru…
… si despre muzica pe blogul lui Sorin. Daca nu cu Sorin, atunci cu Iulisa, care-i tot cu albastrul în gând.
… si despre muzica pe blogul lui Sorin. Daca nu cu Sorin, atunci cu Iulisa, care-i tot cu albastrul în gând.
vineri, 25 octombrie 2013
Chiar daca nu ma credeti...
... am iesit cu Nana la un restaurant si am dansat. Nimic iesit din comun...
marți, 22 octombrie 2013
luni, 21 octombrie 2013
duminică, 20 octombrie 2013
vineri, 18 octombrie 2013
Reflexii si reflectii
Aveti idee ce reprezinta? Aceasta poza nu este a mea, nici a Nanei si nici a voastra, ci... a unui profesionist.
Chiar daca Sorin n-a deschis, treceti pe la el!
Chiar daca Sorin n-a deschis, treceti pe la el!
marți, 15 octombrie 2013
Martea nu sunt trei ceasuri rele, e doar muzica în culori diferite
Cine-o fi diamantul asta domnule, am un lapsus nemaipomenit !!!
Treceti pe la Sorin, acolo-i treaba serioasa!
Treceti pe la Sorin, acolo-i treaba serioasa!
duminică, 13 octombrie 2013
vineri, 11 octombrie 2013
10 octombrie - Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale
Am aflat ca ieri un domn a intrat neinvitat în casa altui domn. Nimic anormal pâna aici o sa spuneti si aveti dreptate. Si mie mi s-a întâmplat, chiar de doua ori. Numai ca domnul cu casa era politist. Prins asupra faptului si fiind oarecum în încurcatura, primul domn a scapat sarind pe geam. Istet baiat, iar o sa spuneti si iar aveti dreptate. Problema este ca domnul uitase ca apartamentul era la etajul zece, lucru de mirare ca doar el le urcase. Fâlfâind duios din mâini, a aterizat fix pe masina ALTUI politist, deteriorându-se amândoi în egala masura, dar nu fatal. Masina a fost ridicata de depanare iar domnul de o masina a salvarii si alta a politiei. Cred ca mai mult de a doua într-un final pentru ca a ajuns la sectie unde a fost luat în primire de ALTI politisti. Probabil pâna la ora asta a spus tot...
Cât poti fi de tâmpit sau ghinionist ca sa patesti asa ceva?
V-am spus povestea ca sa ne mai distram putin, am tot respectul pentru cei vizati în titlu, unele din persoanele respective fiind mult mai normale decât cei care se cred sanatosi. Se spune ca unul din trei oameni are probleme de sanatate mintala. Gânditi-va la asta de câte ori sunteti în vreo sedinta cu seful, invitati la cineva la masa, într-o statie de metrou sau RATA, ca sa nu mai zic în avion...
Cât poti fi de tâmpit sau ghinionist ca sa patesti asa ceva?
V-am spus povestea ca sa ne mai distram putin, am tot respectul pentru cei vizati în titlu, unele din persoanele respective fiind mult mai normale decât cei care se cred sanatosi. Se spune ca unul din trei oameni are probleme de sanatate mintala. Gânditi-va la asta de câte ori sunteti în vreo sedinta cu seful, invitati la cineva la masa, într-o statie de metrou sau RATA, ca sa nu mai zic în avion...
marți, 8 octombrie 2013
sâmbătă, 5 octombrie 2013
HW (35) - Man and Woman (29)
Saptamâna trecuta era vorba despre pantofi...
Numai pt femei:
Bărbaţii sunt precum pantofii!!
- cei care îţi plac, te costă...
- foarte puţini merită păstraţi mai mult de un sezon...
- dacă nu îi iei potriviţi, s-ar putea să te bată ...
- cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor să intre......
- oricât le-ai vorbi, nu devin mai maleabili....
- unul singur nu e de ajuns, decât pentru cenuşărese...
- unii merită lăsaţi la uşă...
- lumea te judecă în funcţie de ei...
- alte femei te invidiază pentru ai tăi, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor...
- cei şireţi trebuie legaţi...
- şi ca o regulă de aur: toţi trebuie călcaţi în picioare!!!
Numai pentru bărbati:
Indiferent cât de frumoasă, deşteaptă, inteligentă, 90-60-90, etc. este o femeie, tineţi minte un lucru:
- ŞI DE ASTA E SĂTUL CINEVA!
Este doar o gluma Elly si în plus am primit-o de la o prietena...
Numai pt femei:
Bărbaţii sunt precum pantofii!!
- cei care îţi plac, te costă...
- foarte puţini merită păstraţi mai mult de un sezon...
- dacă nu îi iei potriviţi, s-ar putea să te bată ...
- cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor să intre......
- oricât le-ai vorbi, nu devin mai maleabili....
- unul singur nu e de ajuns, decât pentru cenuşărese...
- unii merită lăsaţi la uşă...
- lumea te judecă în funcţie de ei...
- alte femei te invidiază pentru ai tăi, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor...
- cei şireţi trebuie legaţi...
- şi ca o regulă de aur: toţi trebuie călcaţi în picioare!!!
Numai pentru bărbati:
Indiferent cât de frumoasă, deşteaptă, inteligentă, 90-60-90, etc. este o femeie, tineţi minte un lucru:
- ŞI DE ASTA E SĂTUL CINEVA!
Este doar o gluma Elly si în plus am primit-o de la o prietena...
vineri, 4 octombrie 2013
Reflexii sau reflectii?
Spinalonga, fortareata venetiana si apoi leprozerie, azi obiectiv turistic...
Deci reflexii sau reflectii Sorin-e?
Deci reflexii sau reflectii Sorin-e?
Occidentul, alt aer! – Albastra (8)
Mi-am cumparat deci “matrica”, dupa sfatul noului meu prieten si m-am lansat pe autostrazile din Ungaria, impecabile pe vremea aceea si plictisitoare în egala masura, ca toate autostrazile dealtfel. La fel am zburat si prin Austria, cu toate ca drumurile erau mai proaste, dar macar peisajul a fost frumos, în fine, cred, se facuse noapte si nu vedeam nimic.
Ce vremuri! In Ungaria intram cu pasaportul, prin Austria treceam cu viza de tranzit, iar în Franta ajungeam cu invitatie si viza de Schengen dupa ce prefectura facea o vizita “gazdei Nana” sa vada daca are conditii sa ma cazeze conform normelor, cu nu mai stiu câti metri cubi de aer numai al meu. Dupa aceea stateam la coada o noapte la Consulatul Frantei lânga Piata Amzei si cu viza luata puteam traversa si Germania.
Si uite-asa am ajuns la frontiera alemanda cu vreo jumatate de ora înainte de miezul noptii zilei în care începea sejurul meu din pasaport în “spatiul Schengen”, întelegeti ce vreau sa zic. “Numai bine”, îmi spun, “ma mai odihnesc si eu putin si pe urma merg ca gândul sa-mi reîntregesc familia”, stiut fiind ca în Germania alergi cât te tine beemveul.
Si cum stateam eu asa repauzându-ma cu ochii închisi, ma trezesc cu un proiector drept în fata. Posesorul era o aratare de vreo doi metri si circa 50 de kile în total, cu tot cu haine, bocanci si pistol, nefiresc de vesel si autoritar. Ma întreba de vinieta. Blestem, “astia s-au vorbit între ei”, zice iar vocea mea interioara. N-aveam vinieta de Austria si nimeni nu-mi spusese ca trebuia. Or fi scris ei undeva, dar în nemteste… Problema este ca aici nu a mai mers cu moneda de 20 de dolari. Asta voia amenda în moneda locala, nu stiu câte sute de silingi. Ori eu nu aveam decât dolari si nici aia prea multi având în vedere tóate cotizatiile pe care le dadusem pâna atunci la unguri. Dar cu aceeasi amabilitate ca si a colegilor sai din fostul imperiu m-a informat ca dincolo de frontiera, la nemti adica, acolo unde eu si doream sa ajung dealtfel, era o banca deschisa non-stop si puteam sa schimb. “Hai” zic, “hai” zice. Inchid masina mea, ma urc în masina lui si constat ca în spatele meu gâfâia agitat, cu spume si limba scoasa un ditamai câinele, nu din Baskerville, mai ceva ca ala. “Stai linistit, nu te teme” zice el, politaiul adica, eu nu am zis nimic ca eram singur si ei doi, am ajuns la banca trecând prin tot felul de bariere (pe jos era mai repede), am schimbat banii, ne-am întors în Austria, mi-a facut procesul verbal, i-am dat banii, mi-a dat mâna, tóate astea râzând amical, mai mult el. Ce frumoasa e prietenia între popoare!!
Cum între timp se facuse miezul noptii si puteam intra legal în Occidentul mult visat, am trecut prin vama cu inima usoara (si nu numai) si fara cazier si am ajuns la alesele inimii aproape la timp…
Ce vremuri! In Ungaria intram cu pasaportul, prin Austria treceam cu viza de tranzit, iar în Franta ajungeam cu invitatie si viza de Schengen dupa ce prefectura facea o vizita “gazdei Nana” sa vada daca are conditii sa ma cazeze conform normelor, cu nu mai stiu câti metri cubi de aer numai al meu. Dupa aceea stateam la coada o noapte la Consulatul Frantei lânga Piata Amzei si cu viza luata puteam traversa si Germania.
Si uite-asa am ajuns la frontiera alemanda cu vreo jumatate de ora înainte de miezul noptii zilei în care începea sejurul meu din pasaport în “spatiul Schengen”, întelegeti ce vreau sa zic. “Numai bine”, îmi spun, “ma mai odihnesc si eu putin si pe urma merg ca gândul sa-mi reîntregesc familia”, stiut fiind ca în Germania alergi cât te tine beemveul.
Si cum stateam eu asa repauzându-ma cu ochii închisi, ma trezesc cu un proiector drept în fata. Posesorul era o aratare de vreo doi metri si circa 50 de kile în total, cu tot cu haine, bocanci si pistol, nefiresc de vesel si autoritar. Ma întreba de vinieta. Blestem, “astia s-au vorbit între ei”, zice iar vocea mea interioara. N-aveam vinieta de Austria si nimeni nu-mi spusese ca trebuia. Or fi scris ei undeva, dar în nemteste… Problema este ca aici nu a mai mers cu moneda de 20 de dolari. Asta voia amenda în moneda locala, nu stiu câte sute de silingi. Ori eu nu aveam decât dolari si nici aia prea multi având în vedere tóate cotizatiile pe care le dadusem pâna atunci la unguri. Dar cu aceeasi amabilitate ca si a colegilor sai din fostul imperiu m-a informat ca dincolo de frontiera, la nemti adica, acolo unde eu si doream sa ajung dealtfel, era o banca deschisa non-stop si puteam sa schimb. “Hai” zic, “hai” zice. Inchid masina mea, ma urc în masina lui si constat ca în spatele meu gâfâia agitat, cu spume si limba scoasa un ditamai câinele, nu din Baskerville, mai ceva ca ala. “Stai linistit, nu te teme” zice el, politaiul adica, eu nu am zis nimic ca eram singur si ei doi, am ajuns la banca trecând prin tot felul de bariere (pe jos era mai repede), am schimbat banii, ne-am întors în Austria, mi-a facut procesul verbal, i-am dat banii, mi-a dat mâna, tóate astea râzând amical, mai mult el. Ce frumoasa e prietenia între popoare!!
Cum între timp se facuse miezul noptii si puteam intra legal în Occidentul mult visat, am trecut prin vama cu inima usoara (si nu numai) si fara cazier si am ajuns la alesele inimii aproape la timp…
miercuri, 2 octombrie 2013
luni, 30 septembrie 2013
Daca e marti, e albastru si muzica
"Voilà, c’est fini. Après 219 concerts, «The Wall» est définitivement tombé hier soir au Stade de France, devant 72000 spectateurs...", scria în ziare a doua zi. Pacat... Dar noi eram trei din cei 72000... am fost acolo Sorin-e!!
Primul este de la începutul anilor '80 când înca mai erau împreuna, al doilea este de anul asta, undeva în Europa.
Primul este de la începutul anilor '80 când înca mai erau împreuna, al doilea este de anul asta, undeva în Europa.
sâmbătă, 28 septembrie 2013
HW (34) - Man and Woman (28)
Dupa asta treceti pe la Elly sa o felicitati de ziua ei si sa i se împlineasca toate dorintele.
vineri, 27 septembrie 2013
Reflexii spre Spinalonga
Apa albastra a Golfului Elounda în drum spre o fortareata venetiana, devenita apoi leprozerie... de lânga Creta.
Dupa care mergem si la Sorin.
Dupa care mergem si la Sorin.
miercuri, 25 septembrie 2013
MFC (82) – Ca tot omul dupa ciolan, ce sa fac si eu...
Am avut niste treburi, înca mai am dar trebuie sa mâncam ceva. Ceva usor, ciolan afumat facut în bere neagra.
Dupa ce va puneti burta la cale, mergeti la o plimbare în Défense cu Carmen.
Dupa ce va puneti burta la cale, mergeti la o plimbare în Défense cu Carmen.
miercuri, 18 septembrie 2013
marți, 17 septembrie 2013
Ziua albastra a melomanilor
luni, 16 septembrie 2013
sâmbătă, 14 septembrie 2013
vineri, 13 septembrie 2013
Trei Doamne…
Ei ar fi putut sa scoata tara asta din criza, repede si onorabil. I-au halit “prietenii” , sistemul si slabiciunile proprii. Dar cine nu are slabiciuni? Am mai spus-o, cei mai buni presedinti americani au fost Kennedy, Reagan si Clinton. Si sa fie primit… Dar nu despre ei este vorba.
Primul are o minte stralucita, relatii în toata lumea si unii spun ca acolo unde a fost el era al doilea om de pe planeta. Ghinionul lui ca s-a apucat sa faca dus la o ora nepotrivita… Pe el îl cheama DSK.
Al doilea a reusit tot ce si-a propus. A facut afaceri si i-au mers, a intrat în sport si a ajuns în vârf, a cântat, a facut teatru si filme. Ghinionul lui ca a facut si politica... Il cheama Tapie.
Si nici eu nu ma simt prea bine…
Primul are o minte stralucita, relatii în toata lumea si unii spun ca acolo unde a fost el era al doilea om de pe planeta. Ghinionul lui ca s-a apucat sa faca dus la o ora nepotrivita… Pe el îl cheama DSK.
Al doilea a reusit tot ce si-a propus. A facut afaceri si i-au mers, a intrat în sport si a ajuns în vârf, a cântat, a facut teatru si filme. Ghinionul lui ca a facut si politica... Il cheama Tapie.
Si nici eu nu ma simt prea bine…
miercuri, 11 septembrie 2013
marți, 10 septembrie 2013
duminică, 8 septembrie 2013
vineri, 6 septembrie 2013
Fabula
Celelalte zile fiind ocupate de probleme actuale si serioase ale omenirii, am decis mai demult ca vinerea sa fie dedicata nasterilor imature (unii cercetatori anglo-americani spun premature, cu accent pe “a”, de ce, nu stiu) a unui numar variabil de tâmpiti. Nicio grija, nu dispar, dimpotriva, exista multi imbecili care contribuie activ si cu simt patriotic, ca sa spun asa, la proliferarea speciei.
Precum la oameni asa si în bogata noastra fauna. Ingramadeala mare deci vinerea si pe la maternitatile veterinare, unde alte duamne vertebrate vin sa dea viata la tot felul de jivine, javre, mitocani sau toate la un loc. Ce se-ntâmpla, vazând ele ca saptamâna-i plina de poze artistice, povesti, melomani, parfumuri, apusuri, literatura si pisici s-au gândit ca singura zi mai apropiata de nobilele lor intentii ar fi vinerea. Fals! Nu toti mitocanii sunt tâmpiti si nu toti tâmpitii sunt mitocani.
Caci nu se poate ca atunci când de exemplu te întreaba cineva ce mai face colegul tau de rezervatie, crocodilul (doar n-o sa vorbim despre câini), tu sa dai un raspuns evaziv “crocodilul este verde la culoare, ceea ce nu-i cazul elefantului, care elefant”… si da-i cu elefantul. De fapt crocodilul nu e doar verde ci si lung, legenda spune ca e chiar mai lung decât verde. Si nici nu poti tu, ditamai crocodilul, sa-ti renegi într-un moment de sinceritate sexul (asta-i ca o castrare psihica, tot e la moda), fara nicio legatura cu lungimea si culoarea pe care le posezi. Si nu-i tâmpit deloc pitecantropul care-si evoca în mod repetat propriile “cojones” de la înaltimea copacului unde s-a cocotat singur. Bou însa poate fi, stiut fiind ca respectivul cojonifer este un furnizor prestigios de aroganta si orgolii nemasurate, adica mai pe româneste fudulii.
Rezulta deci fara ambiguitate din ultímele doua prelegeri ca pe de o parte termenul “mitocan” are o origine aleasa, dar ca individul “mitocanus vulgaris”, pe lânga faptul ca vine de acolo de unde venim toti (tot aleasa se cheama ca este, adica la un moment dat a ales-o vreun prost) sufera înca din stadiul de embrion hipertrofii importante si ireversibile, mai ales în zona obrazului. Cum practica, altfel sanatoasa, a spartanilor nu mai este de actualitate, se cuvine asadar ca toti împreuna sa-i trimitem înapoi pe frumoasele, nu-i asa, plaiuri natale.
Precum la oameni asa si în bogata noastra fauna. Ingramadeala mare deci vinerea si pe la maternitatile veterinare, unde alte duamne vertebrate vin sa dea viata la tot felul de jivine, javre, mitocani sau toate la un loc. Ce se-ntâmpla, vazând ele ca saptamâna-i plina de poze artistice, povesti, melomani, parfumuri, apusuri, literatura si pisici s-au gândit ca singura zi mai apropiata de nobilele lor intentii ar fi vinerea. Fals! Nu toti mitocanii sunt tâmpiti si nu toti tâmpitii sunt mitocani.
Caci nu se poate ca atunci când de exemplu te întreaba cineva ce mai face colegul tau de rezervatie, crocodilul (doar n-o sa vorbim despre câini), tu sa dai un raspuns evaziv “crocodilul este verde la culoare, ceea ce nu-i cazul elefantului, care elefant”… si da-i cu elefantul. De fapt crocodilul nu e doar verde ci si lung, legenda spune ca e chiar mai lung decât verde. Si nici nu poti tu, ditamai crocodilul, sa-ti renegi într-un moment de sinceritate sexul (asta-i ca o castrare psihica, tot e la moda), fara nicio legatura cu lungimea si culoarea pe care le posezi. Si nu-i tâmpit deloc pitecantropul care-si evoca în mod repetat propriile “cojones” de la înaltimea copacului unde s-a cocotat singur. Bou însa poate fi, stiut fiind ca respectivul cojonifer este un furnizor prestigios de aroganta si orgolii nemasurate, adica mai pe româneste fudulii.
Rezulta deci fara ambiguitate din ultímele doua prelegeri ca pe de o parte termenul “mitocan” are o origine aleasa, dar ca individul “mitocanus vulgaris”, pe lânga faptul ca vine de acolo de unde venim toti (tot aleasa se cheama ca este, adica la un moment dat a ales-o vreun prost) sufera înca din stadiul de embrion hipertrofii importante si ireversibile, mai ales în zona obrazului. Cum practica, altfel sanatoasa, a spartanilor nu mai este de actualitate, se cuvine asadar ca toti împreuna sa-i trimitem înapoi pe frumoasele, nu-i asa, plaiuri natale.
joi, 5 septembrie 2013
Framântari etimologice…
Ajuns acasa din vacanta cu retina si cortexul puternic impresionate de legende si realitati, am meditat, nu prea mult, si m-am întrebat daca o fi vreo legatura între mitologie si mitomanie. Ia sa vedem:
“Mitologia este un ansamblu relativ coerent de mituri…”. Remarcati sintagma “relativ coerent”. Cuvântul provine din greceste (normal!) prin alaturarea cuvintelor "mythos" si "logos". Se mai spune ca daca legendele se întâmpla sa mai aiba si ceva adevar, miturile sunt total imaginare. Cum spunea si ghidusa noastra: “Ce a fost înainte de Hristos sunt mituri, dupa aceea se mai poate si dovedi”.
“Mitomania este tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate”. Bun, pâna aici nimic grav. Provine din grecescul “mythos” – mit si “mania” – nebunie. “Boală psihică caracterizată prin tendința de a…”. Se complica treaba… Si atunci cei care povestesc miturile? Sunt ei mitomani?
Inseamna ca e minciuna tot ce stim despre frumosul taur alb trimis de Poseidon, sau Pasiphae care s-a îndragostit de el dând apoi nastere Minotaurului? Cum a procedat? Pai pe lânga ea împarateasa Ecaterina a fost o fecioara neîntinata! Amicul Dedal i-a facut o vacă de lemn, un fel de vaca troiana, acoperită cu piele, cu coarne si toate celelalte şi goală pe dinauntru. Regina a intrat la fel de goala înauntru şi va dati seama ce-a fost acolo… Astfel a fost zamislit Asterius (cel strălucitor) sau Minotaurul. Copil dragut când era mic dar care s-a transformat în monstru, zic unii, cu corp uman şi cap de taur, dar totusi bine facut dupa cum îl arata statuile. Lucrare în care se spune ca si-a bagat coada însasi frumoasa Afrodita. Frumoasa, frumoasa, dar i-a cam stricat casa lui Minos… Minotaurul a fost arestat la domiciliu de DNA în Labirint si lichidat acolo de un sniper pe numele lui Tezeu, fiul lui Egeu (de unde si marea…) cu ajutorul Ariadnei, cea cu sfoara. Intre timp Hercule capturase si el taurul ca sa dispara orice tentatie, asta fiind una din cele 12 sarcini de serviciu ale sale.
Sau ce sa mai spunem de Hera, în ordine cronologica sora si apoi sotia lui Zeus, sau toate muritoarele care s-au încurcat cu el ca deh, era sef si au nascut dupa aceea semizei, unul din ei fiind chiar Hercule… Ce îmbârligatura! Si ce vremuri! Se mai întâmpla azi asa abuzuri bazate pe interese? Numai grecii au fost în stare de asemenea grozavii…
Bine macar ca m-am lamurit cu mitologia si mitomanía! Dar abia ma linistisem putin si am mai avut o sclipire, si asta scurta, când mi-a venit în minte cuvântul mitocanie. Ce este un mitocan? Un mitocan este cel care locuieste într-o manastire izolata (mitoc sau metoc), subordonata unei manastiri mai mari. Departarea de oameni si traiul în codru i-au facut sa-si piarda obisnuinta de a se purta frumos, dar fara intentie, ci pentru ca acolo unde traiesc ei, “singuri cu Dumnezeu”, nu au nevoie.
La început mitocanii erau deci oameni cu frica lui Dumnezeu. Iti inspirau chiar mila. Astazi? Isi fac cruci mari, traiesc “ca” în codru, izolati în humea lor, n-au maniere si nu le pasa de ceilalti. Si mai scrie acolo: “Izolarea îi face si pe mujic si pe metocan să fie nerafinati, nespilcuiti, nedichisiti, nestilati, fara grija de a placea celuilalt, badarani, neciopliti, prosti în felul lumii, simpli, grosi, dintr-o bucata”.
Chiar asa o fi?
“Mitologia este un ansamblu relativ coerent de mituri…”. Remarcati sintagma “relativ coerent”. Cuvântul provine din greceste (normal!) prin alaturarea cuvintelor "mythos" si "logos". Se mai spune ca daca legendele se întâmpla sa mai aiba si ceva adevar, miturile sunt total imaginare. Cum spunea si ghidusa noastra: “Ce a fost înainte de Hristos sunt mituri, dupa aceea se mai poate si dovedi”.
“Mitomania este tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate”. Bun, pâna aici nimic grav. Provine din grecescul “mythos” – mit si “mania” – nebunie. “Boală psihică caracterizată prin tendința de a…”. Se complica treaba… Si atunci cei care povestesc miturile? Sunt ei mitomani?
Inseamna ca e minciuna tot ce stim despre frumosul taur alb trimis de Poseidon, sau Pasiphae care s-a îndragostit de el dând apoi nastere Minotaurului? Cum a procedat? Pai pe lânga ea împarateasa Ecaterina a fost o fecioara neîntinata! Amicul Dedal i-a facut o vacă de lemn, un fel de vaca troiana, acoperită cu piele, cu coarne si toate celelalte şi goală pe dinauntru. Regina a intrat la fel de goala înauntru şi va dati seama ce-a fost acolo… Astfel a fost zamislit Asterius (cel strălucitor) sau Minotaurul. Copil dragut când era mic dar care s-a transformat în monstru, zic unii, cu corp uman şi cap de taur, dar totusi bine facut dupa cum îl arata statuile. Lucrare în care se spune ca si-a bagat coada însasi frumoasa Afrodita. Frumoasa, frumoasa, dar i-a cam stricat casa lui Minos… Minotaurul a fost arestat la domiciliu de DNA în Labirint si lichidat acolo de un sniper pe numele lui Tezeu, fiul lui Egeu (de unde si marea…) cu ajutorul Ariadnei, cea cu sfoara. Intre timp Hercule capturase si el taurul ca sa dispara orice tentatie, asta fiind una din cele 12 sarcini de serviciu ale sale.
Sau ce sa mai spunem de Hera, în ordine cronologica sora si apoi sotia lui Zeus, sau toate muritoarele care s-au încurcat cu el ca deh, era sef si au nascut dupa aceea semizei, unul din ei fiind chiar Hercule… Ce îmbârligatura! Si ce vremuri! Se mai întâmpla azi asa abuzuri bazate pe interese? Numai grecii au fost în stare de asemenea grozavii…
Bine macar ca m-am lamurit cu mitologia si mitomanía! Dar abia ma linistisem putin si am mai avut o sclipire, si asta scurta, când mi-a venit în minte cuvântul mitocanie. Ce este un mitocan? Un mitocan este cel care locuieste într-o manastire izolata (mitoc sau metoc), subordonata unei manastiri mai mari. Departarea de oameni si traiul în codru i-au facut sa-si piarda obisnuinta de a se purta frumos, dar fara intentie, ci pentru ca acolo unde traiesc ei, “singuri cu Dumnezeu”, nu au nevoie.
La început mitocanii erau deci oameni cu frica lui Dumnezeu. Iti inspirau chiar mila. Astazi? Isi fac cruci mari, traiesc “ca” în codru, izolati în humea lor, n-au maniere si nu le pasa de ceilalti. Si mai scrie acolo: “Izolarea îi face si pe mujic si pe metocan să fie nerafinati, nespilcuiti, nedichisiti, nestilati, fara grija de a placea celuilalt, badarani, neciopliti, prosti în felul lumii, simpli, grosi, dintr-o bucata”.
Chiar asa o fi?
miercuri, 4 septembrie 2013
MFC (79) – Cantonament
“Parea ca printre nouri (cu toate ca un era niciunul – nota mea) s-a fost deschis o poarta” pe unde tot aterizau avioane din care se revarsau în toata Creta echipele feminine preponderent blonde “under 18” de sporturi cu mingea din fostele republici sovietice. Un metru jumate de picioare si în jumatatea de metru ramasa celelalte organe strict necesare unui trai decent. Lucru care a uimit si stimulat populatia locala bruneta ca si pe ceilalti turisti minoritari. Puternice si pline de subtilitati tehnice, dar care m-au lasat total indiferent, dupa cum sper ca se observa.
Asa era si când ai fost tu Carmen?
Asa era si când ai fost tu Carmen?
marți, 3 septembrie 2013
Melomanul recidiveaza...
... si Sorin la fel.
Ultimul de pe albumul Privateering (v-am facut destul pofta) si primul dintr-o serie de inima albastra.
Bluebird
Ultimul de pe albumul Privateering (v-am facut destul pofta) si primul dintr-o serie de inima albastra.
Bluebird
sâmbătă, 31 august 2013
HW (31) - Man and Woman (25)
Teoria evolutionista zice ca:
Cred ca "realizati" Doamnele mele, ca dupa una calda vine una rece, sau invers, ma rog, dupa caz... Asa-i Elly?
Cred ca "realizati" Doamnele mele, ca dupa una calda vine una rece, sau invers, ma rog, dupa caz... Asa-i Elly?
vineri, 30 august 2013
miercuri, 28 august 2013
Cu Albastra (7) prin vecini
Am plecat mai departe cu parere de rau dar oarecum linistit. Facusem un bine… Vacanta era înaintea mea, era soare, frumos, valea Oltului, satele parasite din zona Sibiului, mai un popas, un snitel pe valea Muresului, monumentul de la Paulis, nici nu stiu când am ajuns la Nadlac în vama, nu trecusera decât vreo zece ore de când plecasem de-acasa. La români totul a fost bine, “aveti droguri sau arme?”, n-aveam, la unguri nu m-a întrebat “aveti droguri sau arme?” ca tot n-aveam dar n-a fost bine. Când am deschis portbagajul vamesul m-a întrebat fara ocolisuri si într-o româna aproape buna despre trusa medicala si “reflectorizatie”. Trusa aveam dar era expirata dar la reflectorizatie nici nu ma gândisem.
- Intorci si cumperi la tine la tara, la Rumunia…
- “Ma-ta-i la tara” s-a bagat în vorba vocea mea interioara… Unde sa cumpar acuma, e închis peste tot!
- Nem problem, mâine dimineata!
Ma gândeam deja cu nostalgie la politistul din Vâlcea… Ce om sensibil! M-am uitat ce l-ar fi putut interesa din ce aveam în portbagaj si i-am propus niste sticle de vin, luasem pentru frantuji sa vada ca avem si noi asa ceva. M-a refuzat delicat si m-a întrebat daca n-am ceva “hârtie”. “Na, l-a apucat setea de cultura”, îmi zic eu în gând stiind excat ca n-aveam nicio carte la mine. Pâna la urma am rezolvat-o cu o “hârtie” de 20 de dolari, sperând ca la asta facuse el discret aluzia.
Am plecat usurat mai departe gândindu-ma ca daca mi-am platit cotizatia si în Ungaria, nimeni si nimic nu ma mai opreste pâna-n Franta. Fals! Dupa nici zece kilometri vad o patrula de politie. Baga unul capul pe geam si-mi aprinde farurile, vorba cântecului, cu toate ca afara era lumina, pe urma scoate o cartulie scrisa în ungureste, parea un regulament, si ma pune sa citesc un articol. Eu “nem tudom magyar”, el nici atâta româneste (macar alalalt o mai rupea), dupa care mi-a explicat vreun sfert de ora de-l dureau mâinile la sfârsit ca în Ungaria se circula cu luminile aprinse si ziua. Pe urma s-a uitat în cartulie, a luat un creion, a facut niste socoteli printre care si o impartire la care i-a dat fix si fara zecimale 20. Tot de dolari, de unde am dedus ca probabil unitatea monetara la unguri este 20$. Macar asta a fost direct… La cât era de soioasa cartulia se vede ca o folosea des…
Inainte de a pleca mi-a explicat dând disperat din mâini ca trebuie neaparat sa cumpar si “matrica”, vinieta lor, ca sa pot merge pe autostrada, altfel… si mi-a aratat zâmbind cartulia… “Ce tip dragut si serviabil!”, mi-am spus eu, gândindu-ma ce-ar fi fost daca ma mai oprea unul si pentru “matrica” si începea si el sa faca împartiri…
Dar nu, n-am mai avut niciun incident. In Ungaria…
- Intorci si cumperi la tine la tara, la Rumunia…
- “Ma-ta-i la tara” s-a bagat în vorba vocea mea interioara… Unde sa cumpar acuma, e închis peste tot!
- Nem problem, mâine dimineata!
Ma gândeam deja cu nostalgie la politistul din Vâlcea… Ce om sensibil! M-am uitat ce l-ar fi putut interesa din ce aveam în portbagaj si i-am propus niste sticle de vin, luasem pentru frantuji sa vada ca avem si noi asa ceva. M-a refuzat delicat si m-a întrebat daca n-am ceva “hârtie”. “Na, l-a apucat setea de cultura”, îmi zic eu în gând stiind excat ca n-aveam nicio carte la mine. Pâna la urma am rezolvat-o cu o “hârtie” de 20 de dolari, sperând ca la asta facuse el discret aluzia.
Am plecat usurat mai departe gândindu-ma ca daca mi-am platit cotizatia si în Ungaria, nimeni si nimic nu ma mai opreste pâna-n Franta. Fals! Dupa nici zece kilometri vad o patrula de politie. Baga unul capul pe geam si-mi aprinde farurile, vorba cântecului, cu toate ca afara era lumina, pe urma scoate o cartulie scrisa în ungureste, parea un regulament, si ma pune sa citesc un articol. Eu “nem tudom magyar”, el nici atâta româneste (macar alalalt o mai rupea), dupa care mi-a explicat vreun sfert de ora de-l dureau mâinile la sfârsit ca în Ungaria se circula cu luminile aprinse si ziua. Pe urma s-a uitat în cartulie, a luat un creion, a facut niste socoteli printre care si o impartire la care i-a dat fix si fara zecimale 20. Tot de dolari, de unde am dedus ca probabil unitatea monetara la unguri este 20$. Macar asta a fost direct… La cât era de soioasa cartulia se vede ca o folosea des…
Inainte de a pleca mi-a explicat dând disperat din mâini ca trebuie neaparat sa cumpar si “matrica”, vinieta lor, ca sa pot merge pe autostrada, altfel… si mi-a aratat zâmbind cartulia… “Ce tip dragut si serviabil!”, mi-am spus eu, gândindu-ma ce-ar fi fost daca ma mai oprea unul si pentru “matrica” si începea si el sa faca împartiri…
Dar nu, n-am mai avut niciun incident. In Ungaria…
marți, 27 august 2013
MFC (78) - Knossos
Alte lespezi milenare lânga marele Labirint din Knossos. Pe ele paseau zeii în cautarea umbrei. Restul sunt detalii, Minotaurul, Tezeu, Ariadna, ghemul de atza, stiti voi...
Te-ai întâlnit cu legendele astea la Knossos, Carmen?
a
Te-ai întâlnit cu legendele astea la Knossos, Carmen?a
marți, 20 august 2013
MFC (77) - Putina mitologie
Pe aceste pietre de caldarâm care se vad cu usurinta, acum aproape 4000 de ani paseau zeii si acum o luna, Carmen.
sâmbătă, 27 iulie 2013
HW (32) - Man and Woman (26)
Barbatii sunt la fel la orice vârsta...
... Elly ne invita la ea sâmbata dar eu am ajuns de vineri seara...
... Elly ne invita la ea sâmbata dar eu am ajuns de vineri seara...
marți, 23 iulie 2013
Meloman pentru toata viata - Redbud Tree
Mark a renuntat demult sa se mai "bata" ca sa fie cel mai bun ghitarist. Dupa unii a fost, poate mai este înca, ceea ce vrea el însa acum este sa scrie si sa compuna cât mai mult. Muzica, versuri, cântat si "jucat", adica tot.
Redbud Tree
Data trecuta Sorin-e spunea ca altii fac mai mult zgomot. Am gasit un clasament cu cei mai buni zece "all time". Nu stiu cine face clasamentele astea, dar ma cam îndoiesc... Singurul normal de acolo ar fi Angus Young. Important este însa ca ghitara sa fie "în colturi", cât mai ciudata.
Redbud Tree
Data trecuta Sorin-e spunea ca altii fac mai mult zgomot. Am gasit un clasament cu cei mai buni zece "all time". Nu stiu cine face clasamentele astea, dar ma cam îndoiesc... Singurul normal de acolo ar fi Angus Young. Important este însa ca ghitara sa fie "în colturi", cât mai ciudata.
sâmbătă, 20 iulie 2013
HW (31) - Man and Woman (25)
Dacă, întâmplător, un bărbat gol puşcă nimereşte în vestiarul femeilor, acestea vor face mare zarvă, vor ţipa, vor încerca să-l ude cu apă rece, pentru a-l alunga afară. Dacă, însă, o femeie goală puşcă nimereşte, în mod întâmplător, în vestiarul bărbaţilor, aceştia, dimpotrivă, vor fi foarte bucuroşi, prietenoşi şi ospitalieri.
Asta demonstrează, încă o dată, bunătatea şi frumuseţea sufletului bărbaţilor.
Daca vreti sa stiti cine a lansat provocarea, treceti pe la Elly.
Asta demonstrează, încă o dată, bunătatea şi frumuseţea sufletului bărbaţilor.
Daca vreti sa stiti cine a lansat provocarea, treceti pe la Elly.
miercuri, 17 iulie 2013
marți, 16 iulie 2013
Obsedatule!
Adica eu. De ghitari si Knopfleri... Sorin mai pune si alte muzici, eu o tin langa cu Mark. Dar pentru ca începusem sa va spun despre "Privateering", hai sa vedem ce a mai fost.
Pe masura ce trec anii Mark Knopfler se departeaza tot mai mult de stilul Dire Straits. Parca s-a mai potolit, e mai asezat si a renuntat la solo-urile lungi, mai ales live, gen "Sultans Of Swing". Dar când ciupeste ghitara cu cele trei degete, cum numai el printre cei mari o face, suna ca înainte. Parca s-a schimbat mai ales de la "Kill To Get Crimson" încoace. Multe balade, folk, blues, country si rock, iar peste toate astea sonoritatile celtice ale multor piese. Si instrumentele traditionale, mai ales cimpoiul, de care este îndragostit. Are si un cântec dedicat cimpoiului pe albumul precedent, "Get Lucky", am sa-l pun si pe el într-o zi. Ia ascultati:
Hot or What
Pe masura ce trec anii Mark Knopfler se departeaza tot mai mult de stilul Dire Straits. Parca s-a mai potolit, e mai asezat si a renuntat la solo-urile lungi, mai ales live, gen "Sultans Of Swing". Dar când ciupeste ghitara cu cele trei degete, cum numai el printre cei mari o face, suna ca înainte. Parca s-a schimbat mai ales de la "Kill To Get Crimson" încoace. Multe balade, folk, blues, country si rock, iar peste toate astea sonoritatile celtice ale multor piese. Si instrumentele traditionale, mai ales cimpoiul, de care este îndragostit. Are si un cântec dedicat cimpoiului pe albumul precedent, "Get Lucky", am sa-l pun si pe el într-o zi. Ia ascultati:
Hot or What
luni, 15 iulie 2013
Albastra (6)
Intr-adevar, cum spuneam data trecuta, dupa vreo doua zile am plecat spre Franta. N-aveam de unde sa stiu ca ce-am povestit acolo a fost începutul unui lung sir de donatii pe care le-am facut institutiilor statului si chiar altor state, prin intermediul reprezentantilor lor relativ legali. Era primul drum lung cu masina pe care-l faceam singur. N-aveam nici GPS, pe-atunci nu erau, dar aveam harti cu toate satucele de pe drum. La venire statuse Nana lânga mine cu albumul de harti Michelin în brate si-mi spunea mereu: “AR FI trebuit sa iesi pe sortie-ul ala, na ca am trecut de el!”. Acuma “Sortie” era destul de clar în Franta sau Belgia, dar în Germania toate iesirile de pe autostrada duceau catre “Ausgang” care nu era pe harta. In Austria la fel… Nu mai spun de Ungaria unde vedeai peste tot “Kijarat”! Ne-am prins totusi pâna la urma, dupa câteva tari…
Prima dovada ca nu eram de capul meu mi-a servit-o un român de-al nostru. Eram prin Vâlcea, abia trecusem de “Dealul Negru” si am depasit un camion parasit care statea la marginea drumului. Dupa camion, un politist, gras, transpirat, cu sapca data pe spate, se facuse ora prânzului, era cald si i-o fi fost si foame:
- Ce faci taticu’?
- Multumesc bine, plec în vacanta!
- Pai asa mergi?
- Cum adica?
- Pai nu vezi c-ai depasit pe trecerea de pietoni?
- Pai asta ce face parcat pe trecerea de pietoni? Ma uitasem, zebra era stearsa complet iar indicatorul ascuns de camion.
- Asta-i alta chestie, îl iau si pe el când o veni! De ieri îl astept!
- Pai ce era sa fac, sa-l astept si eu sa vina? Am de mers 2000 de kilometri.
El o tinea pe-a lui, eu pe-a mea, pâna la urma o hârtie de 50 000 a rezolvat problema, dar omul meu era vizibil nemultumit si usor deprimat, cât mi-am dat eu seama:
- Daca am parte azi numai de clienti ca tine stau degeaba sa ma bata soarele-n cap, a mai apucat el sa spuna resemnat…
- Las’ ca vine si asta cu camionul într-o buna zi, zic eu cu ceva mai mult curaj, pân-atunci îl mai depasesc câtiva daca esti pe faza si la urma urmei i-ai luat, nu i-ai dat, am filozofat eu în timp ce dadeam mâna cu el, ca sa-l îmbarbatez cumva înainte de plecare… Ramânea iar singur fata-n fata cu infractionalitatea.
Ciudata chestie, vazusem deja la politistul de la ProTV, acuma la asta din Vâlcea si aveam sa constat si cu altii, se leaga complicitati si prietenii de nezdruncinat între borfas si omul legii dupa ce-ti dai obolul, mai mult sau mai putin oficial. Sa fie asta sindromul Stockholm?
Crossroads
Prima dovada ca nu eram de capul meu mi-a servit-o un român de-al nostru. Eram prin Vâlcea, abia trecusem de “Dealul Negru” si am depasit un camion parasit care statea la marginea drumului. Dupa camion, un politist, gras, transpirat, cu sapca data pe spate, se facuse ora prânzului, era cald si i-o fi fost si foame:
- Ce faci taticu’?
- Multumesc bine, plec în vacanta!
- Pai asa mergi?
- Cum adica?
- Pai nu vezi c-ai depasit pe trecerea de pietoni?
- Pai asta ce face parcat pe trecerea de pietoni? Ma uitasem, zebra era stearsa complet iar indicatorul ascuns de camion.
- Asta-i alta chestie, îl iau si pe el când o veni! De ieri îl astept!
- Pai ce era sa fac, sa-l astept si eu sa vina? Am de mers 2000 de kilometri.
El o tinea pe-a lui, eu pe-a mea, pâna la urma o hârtie de 50 000 a rezolvat problema, dar omul meu era vizibil nemultumit si usor deprimat, cât mi-am dat eu seama:
- Daca am parte azi numai de clienti ca tine stau degeaba sa ma bata soarele-n cap, a mai apucat el sa spuna resemnat…
- Las’ ca vine si asta cu camionul într-o buna zi, zic eu cu ceva mai mult curaj, pân-atunci îl mai depasesc câtiva daca esti pe faza si la urma urmei i-ai luat, nu i-ai dat, am filozofat eu în timp ce dadeam mâna cu el, ca sa-l îmbarbatez cumva înainte de plecare… Ramânea iar singur fata-n fata cu infractionalitatea.
Ciudata chestie, vazusem deja la politistul de la ProTV, acuma la asta din Vâlcea si aveam sa constat si cu altii, se leaga complicitati si prietenii de nezdruncinat între borfas si omul legii dupa ce-ti dai obolul, mai mult sau mai putin oficial. Sa fie asta sindromul Stockholm?
Crossroads
duminică, 14 iulie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)