Revolutii…

… adica ce-am avut noi si vecinii nostri în ’89, daca-mi mai aduc aminte. Mi se pare mie sau ceva asemanator se întâmpla acum în Magreb si pe-aproape ?

Corturi în piata publica, elicoptere, o fi fugit, n-o fi fugit, unde-o fi fugit, ”libertate te iubim, ori înfrângem ori muriti”, ”a facut accident vascular”, ”aiurea, a murit deja”, ”avea cancer de mult timp”, oamenii liberi fura cât pot de prin muzee, doar acuma au voie sa faca ce vor, ”ia uite câti bani avea prin seifuri si ce bijuterii purta cucoana”, rochii, pantofi, costume, zici ca esti la prezentarea colectiei de iarna 2012, nici nu mai stii pe unde calca omu’ ala, tot palatul este plin ochi cu lazi si cutii de carton pe care scrie ”carti” dar sunt burdusite cu metri cubi de bani, ”priviti cu ce-si hranea câinele când lumea murea de foame” (pardon, asta a fost la noi), ”se spune ca era cel mai bogat om de pe planeta” (suna frumos chestia asta, deodata simti ca evadezi dintr-un colt al Africii în alta dimensiune, planetara).

Un lider a acuzat ţările străine că încearcă să-i destabilizeze propria tara, de fapt mosia lui, îmi suna cunoscut, e adevarat ca n-a pronuntat cuvântul ”agenturi”. Si i-a calificat pe cei care protesteaza drept bande de şobolani si mercenari care nu reprezintă nimic si care sunt hraniti si drogati de straini. Parca si pe asta am auzit-o, începe sa ma lase memoria si ma îngrijoreaza chestia asta. Asta în timp ce el este aparat de o armata de mercenari si mai ales mercenare. Dar acelasi lider a fost primit cu mare pompa acum câtiva ani în aceste tari straine ca sa fie si el în rând cu lumea, ba chiar un prim ministru vesnic tânar si temperamental care pupa tot ce prinde i-a pupat si lui, din fericire doar mâna.

Si în timpul asta stapânii lumii privesc ”neutru”, mai încurajeaza pe unii, îi descurajeaza pe altii, mai dau un sfat dar fiecare îsi vede de criza lui si de bagat nu se baga nimeni în ”treburile interne” ca doar ”poporul suveran îsi construieste singur viitorul”, nu-i asa ? ”Armata e cu noi”, politia face manifestatii si cere marirea lefurilor, s-a taiat internetul, iar o miscare interzisa înainte a intrat acum în legalitate si prima masura absolut necesara pentru intrarea în normalitate a fost sa închida un bordel. Cu forta, ca fetele nu vroiau sa ramâna fara serviciu. Nu le-a luat nimeni obiectul muncii dar nu mai au ”birouri”. Unii vecini straini de pe o insula mica si linistita s-au trezit invadati de o multime de oameni stapâni pe destinele lor, se estimeaza ca în curând vor avea cam 300 000 de invitati, ïn timp ce alti oameni cu adevarat liberi fac înca pluta pe Mediterana de mai multe zile cu burta-n sus.

Intâmplator printre tarile care se zbuciuma atâta sunt câteva care au petrol, nu mult, cam 2-3% din productia mondiala fiecare. Dar aud ca se pregatesc si altele care au aproape 15%, ceea ce schimba putin situatia. Si uite-asa jumatate din Africa si Asia Minor sunt întoarse pe dos. Si s-ar putea sa fim si noi.

Revolution


You say you want a revolution / Well, you know / We all want to change the world...

Teoria conspiratiei

Is There Anybody UP There


Din când în când Nana ma mai tulbura cu câte-o cugetare. Trebuie sa va spun ca i-a placut foarte mult cum a jucat Montand în ”I de la Icar” (au trecut vreo 30 de ani) si de atunci are o banuiala. Iar de fiecare data când îmi pune vreo întrebare despre o problema globala a omenirii ma trece ceva asa, ca un junghi prin cap, mai ales când vrea sa stie ce gândesc si eu. Noroc ca eu muncesc, nu gândesc si deci nu ma tine prea mult. Dar ideea ramâne înfipta acolo, cred ca în creier. Si ma framânta un timp, chiar daca nu arat.

De exemplu de ce adica daca începe unul sa faca o prostie, le tine lant si pâna nu se face de tot maro nu se lasa. Sau când încep sa se întâmple niste întâmplari, tot asa, se întâmpla peste tot si nu se mai opresc. Ea zice ca e altcineva care decide, eu, sigur deformat de o viata închinata statisticii, îi spun ca este o manifestare a legii numerelor mari sau, ca sa fie mai clar, ca viata cu toate evenimentele astea (aleatoare) care ne mira, la urma urmei (la limita adica) este (tinde catre o repartitie) normala, aici putându-se încadra cu usurinta tot ceea ce vulgul numeste coincidente.

Exista deci niste ipoteze statistice care ne preocupa. In zilele care urmeaza as vrea sa vad care este intervalul lor de încredere.

Scuze publice

Dragele mele,

Ma bucur ca sunteti bine si ca v-a priit, în România sau la NY, ”wherever you are”, vorba serialului.

Sa stiti ca nu am nimic cu emigrantii, nu pot interpreta altfel ironia. Deci poate ma veti ierta, va rog sa nu fiti suparate. Multi dintre colegii de liceu (cam o treime) suntem împrastiati peste tot în lume si suntem foarte apropiati, cred ca stiti. Povestile unora dintre ei sunt chiar dureroase si tulburatoare, stiati si asta, nu ? Si totusi multi au vrut sa-si recapete cetatenia. Si pe asta cred ca ati aflat-o. Deci pentru mine cuvântul "emigrant" nu are absolut nicio conotatie negativa, asta însemnând ca nu trebuie cautat ceva acolo unde nu exista. Atâta doar ca eu nu sunt emigrant, asa cum evident nu sunt nici tenor de opera sau om de afaceri de exemplu, fara ca vreuna din aceste doua categorii de persoane sa se simta ofensata.

Sunt sigur ca preopinentul meu s-a bucurat în egala masura când a fost scolit si el primind la rândul lui de la voi, asa cum am facut-o si eu si cum era firesc, toate aceste sfaturi generoase despre lume si viata, mereu valabile si foarte necesare unui tânar care ia viata în piept. Marturisesc ca eu de pilda habar n-aveam de ele pentru ca pâna acum, lipsit de experienta fiind, n-am avut destula vreme sa le aflu. Pentru silinta voastra va multumesc foarte mult. Tot acum am înteles ca si eu am "dreptul meu sa cred ce vreau eu si sa scriu ce si cum am chef despre…" (am citat schimbând doar persoana, scuze din nou). Nu-mi ramâne decât sa sper ca si pe viitor, când voi mai fi la o cotitura a vietii, sa ma scoateti din impas la fel de prompt si inspirat ca acum.

Celelalte sunt doar probleme marunte si foarte concrete de gramatica si educatie peste care nu cred ca are sens sa va aplecati. Ele pot fi citite în carti, deci nu vor fi niciodata negociate si nici interpretate altfel decât asa cum le vede toata lumea.

Eu cred ca am sa ma opresc aici, caci, cum atât de bine spunea filozoful grec El Greco, "ce-i prea mult nu-i prea putin si dusmanul nu sporeste".

In încheiere as putea scrie chiar "Cu drag", dar ma tem sa nu se interpreteze.

O dezvoltare interesanta

Când vreti sa evitati un raspuns direct si simplu, asta e metoda!

Bibliografie : Selektor – 1=2

Un raspuns

Cred ca ar trebui sa raspund la un comentariu mai vechi, chiar daca am facut o pauza lunga si am trecut la altceva. Era vorba despre un român întors din România cu mai multe mirari puse într-o proza.

In primul rând nu-mi plac din start cei care-i critica de-a valma si mereu pe români cu un aer de superioritate îndoielnica si neverificata, sau cum se spune pe româneste ”carora le pute totul”. Nu spun ca totul este perfect (unde este ?), dar nici n-o fi totul prost. Ca mai este câte-un chelner sau taximetrist mai putin amabil (o avea si el problemele lui) mi s-a întâmplat si mie, dar de-aici pâna la ce (si cum !) scrie omul nostru e cale lunga. Dupa cum vedeti singurul lucru care i-a placut a fost bulevardul zice el, adica Soseaua Kisseleff. Probabil nu stie ca este mai lunga decât Champs Elysées.

Da, povestea mea cu trenul era despre francezi dar are legatura cu românii, pentru ca problemele serioase ale SNCF-ului care au început sa fie evocate si la TV sunt mult mai grave decât ”mizeria de sandwich” pe care respectivul n-avea decât sa nu-l cumpere daca nu-i placea cum arata. Iar felul în care sunt redactate ”pe româneste” impresiile lui de calatorie este cel putin surprinzator. Hai sa vedem câteva citate din pomenitul text :

”vreau să le înșir aici ca să nu le uit” – le-a însirat totusi ca sa le citim noi pentru ca daca vroia sa nu le uite le putea nota într-un carnetel ;

”Am rămas surprins… de lipsa de spirit analitic a unor oameni cu școală și servici” – spiritul meu analitic datorat sigur faptului ca nu mai stau acolo îmi spune ca mai corect ar fi fost ”serviciu” ;

”ce se mai întîmplă rău în sistemul sanitar” – se întâmpla mult rau, despre asta putem vorbi separat ;

”nu am cerut la telefon mașină cu vinietă” – probabil ca daca nu are vinieta taximetristul nu are voie sa iasa din oras, deci nici la aeroport, o fi ilegal si totusi l-a dus… ;

”E ceva nemaipomenit cu celularele astea, au sonorul dat la maxim” – eu as zice ”la maximum”, ma rog, dar peste tot e ceva nemaipomenit, inclusiv pe la ultimele etaje din zgârie-norii din Défense unde unii se joaca de-a aifonul în timpul sedintelor ;

”am putut extrage cu ușurință două subiecte principale: banii și boala” – si asta este un subiect mereu si peste tot valabil, inclusiv la el acolo, unde pentru un euro în plus de consultatie la medicul de familie lumea face greve ;

”cărora le permit lucrul ăsta” – tre’ sa fie un personaj foarte important daca prietenilor sau cunoscutilor ”le permite” sa-l tutuiasca iar mie ”mi-a tolerat” un comentariu, vai, multumesc, dar nu trebuia… ;

”prenumele de politețe” – aici cred ca mai bine era ”pronumele” ;

”o militareasa … a tras un rînjet cu subînțeles” – nu pot sa scriu ce as vrea ;

”Da, se fac un număr de ani de cînd stau acolo” – poate ”se face un numar de ani”…

Daca la asta adaug comentariile domnului cu referiri la ”marele clasic” (adica eu, sunt de-a dreptul coplesit de atâtea atentii !) si ”ramâne cum (am – o alta mica scapare) stabilit”, ultima fiind replica finala dintr-un banc vechi si destul de bun dar o mare magarie când i-o spui cuiva, cred ca ajunge ca sa-l consider un tupeist lipsit de bun simt si respect, care merge ”în tara” crezând ca merge ”la tara” si pe care deci nu sunt obligat sa-l respect nici eu. Ceea ce si fac.

Sperând ca citeste mai bine în franceza decât scrie în româna îi spun ca ”da, ma simt foarte à l’aise în România, adica în largul meu, adica acasa, adica bine”.

Dar cireasa pe gatou abia acuma vine : ”Apoi am negociat cu echipajul și am obținut loc la business. Nici șampania nu mai e ce a fost” – mai sa fie, o fi fost vin de Bucium si nu Mumm care curge la robinetul lui ! Are probleme cu bacsisul pentru taxi dar ”negociaza” pentru un loc în fata în avion. Macar dupa atâtea critici spune singur ca de fapt este si el un adept al ciubucarelii descurcaretului de sorginte balcanica. Cu sampania însa are dreptate, în ziua de azi nu se mai compara cu cea de ”la McDonald's-ul Gării de Nord”. Dar ce te faceai moncherule daca cumva, ca sa zic asa, biznisclasul ajungea în alta parte decât economicul unde aveai beletu’? Na belea ca la asta nu te-ai gândit !

Drept pentru care m-am gândit eu sa va ofer o melodie, mai mult pentru frumusetea textului.

PF - Seamus


PS Mai exista totusi si bucurii. Vinerea trecuta Andreea a venit sa petreaca sfârsitul de saptamâna cu noi. Afara era cald, seara în gara plutea un miros vag de pamânt udat de ploaie si acoperit de iarba tânara, în gradina rasarisera ghioceii si TGV-ul a întârziat 30 de minute.

Acasa la artisti. Aproape "La tiganci"

Am trait luna trecuta o seara de liniste curata. Un prieten artist (Mesterul de vitralii) ne-a invitat sa vedem unde lucreaza si sa-i cunoastem colegii de atelier. Desi tot în Bucuresti, la doi pasi de complexul Sofitel, lumea se transforma, zgomotele ramân departe si esti înconjurat deodata de culori si forme aflate la începutul unei calatorii. Acolo vorbesc ochii si mâinile, mai putin glasul. Materia este aspra, dar chiar profan fiind banuiesti înauntrul ei fibra pe care talentul o va descoperi pentru ca ea este în sufletul pietrei, fierului sau al lemnului, al sticlei care nu mai taie ci este taiata si o va scoate la lumina ca sa ne povesteasca tainele ei. Obiecte marunte sunt întoarse din drumul folosirii obisnuite si puse împreuna ca sa însemne altceva. Totul este esenta, chiar si lichidul incolor din paharute, iar o usa grea de metal desparte hrubele unde câinii sunt stapâni de o împaratie stranie a pisicilor unde bustul gazdei repetat iar si iar, model lui însusi vegheaza pe pereti si se pleaca de bun venit în fata musafirilor. Esti în alt timp.

Revin…

… pentru cei (cred ca multi) înca surprinsi de textul precedent. Iata câteva detalii, cu scuzele anticipate de rigoare. In Franta a facut vâlva mare acum câteva zile disparitia unei fete tinere. Vâlva care s-a transformat în oroare când a fost gasita. Citez de prin gazete ce s-a scris :

”Laetitia, de 18 ani, plecase de la locul ei de munca la ora 22:00 si a fost data disparuta de sora ei a doua zi dimineata.”
”O prietena a Laetitiei a declarat ca în seara respectiva a primit un SMS de la aceasta în care-i spunea ca fusese violata.”
”Marti seara, dupa ce corpul tinerei a fost gasit într-o balta la Lavau-sur –Loire având mâinile si picioarele taiate, primele rezultate ale autopsiei indicau un deces prin strangulare. ”
”Sâmbata, dupa 48 de ore de arest provizoriu, suspectul de 31 de ani a fost arestat pentru rapire urmata de viol si ucidere.”
”Acest om fusese vazut cu Laetitia în seara disparitiei acesteia”
”Multirecidivist, a fost condamnat de 13 ori în 15 ani si eliberat de mai multe ori sub control judiciar”
”Era cautat de politie de pe 4 ianuarie, pentru ca dupa ultima eliberare, fiind obligat sa se prezinte periodic pentru control îsi schimbase adresa fara sa anunte, asa cum ar trebui sa faca orice persoana înscrisa în fisierul judiciar al autorilor de infractiuni cu caracter sexual”
”… de la vârsta de 16 ani a devenit delincvent”.

Vreau sa fie clar, nu-mi fac iluzii ca exista tari în care astfel de grozavii nu se întâmpla sau nu se vor mai întâmpla niciodata. Peste tot exista asemenea dezaxati. Si vor exista mereu. Problema este ce se face cu ei. Presedintele s-a mirat ca un om care a fost condamnat de 13 ori era din nou liber sa faca ce-i place lui mai mult, magistratii s-au suparat pe Presedinte, socialistii acuza ca dreapta a început campania electorala, fara sa-si dea seama (oare ?) ca si ei pot fi acuzati de acelasi lucru si uite-asa o nenorocire a ajuns subiect de dispute între categorii profesionale (magistrati, politie, avocati, psihiatri, jurnalisti) si chiar de dispute politice. Ce mi-a mai fost dat sa aud chiar aseara ?

”Nu putem lua nicio masura atâta timp cât nu se cunoaste gradul de periculozitate a infractorului” – spunea un magistrat. Pai nici dupa 13 condamnari nu-i evident ca e periculos ?

”Fata de posibilitatile de însotire si izolare ale acestui tip de infractori Franta este cu zece ani aproximativ în urma altor tari ca SUA sau Canada” – psihiatru la Sarreguemines (acolo este un spital psihiatric pentru ”pacienti dificili”, altfel spus criminali periculosi în mare parte). Dar ”în alte tari” aceste posibilitati sunt sustinute de legi care permit o anumita flexibilitate în abordare. Si tot el afirma ca ”metodele de expertiza psihiatrica pot spune azi cu o mare probabilitate ca unii infractori vor recidiva”.

”Faptul ca acest individ a fost eliberat de 13 ori pâna acum nu este ilegal, legea permite acest lucru” – tot magistrat. Pai înseamna ca legea nu-i buna, completa, actualizata etc., exact ce spune Presedintele.

”Se cunoaste cazul lui X care a fost condamnat de trei ori la închisoare pe viata, e normal ?” – om politic. Nu-i normal zic eu, iar faptul ca a ajuns sa fie condamnat A TREIA OARA este chiar aberant.

”Scopul puscariei este reinsertia în societate” – avocat. Ingrata meserie ! Sa ai ca obligatie profesionala datoria de a-i apara pe vinovati, nu toti si nu întotdeauna, de acord, nu-i un lucru simplu. Unde mai pui ca unii artisti ai baroului mai si reusesc. A propos, daca un nevinovat este condamnat se numeste eroare judiciara. Dar când un dement ca asta scapa de 13 ori ce este ?

”Nu sunt monstri, sunt oameni ca noi, care au aceleasi nevoi si care ar putea fi recuperati, macar unii dintre ei” – acelasi avocat. Eu personal nu ma simt ”om ca ei”. Din nefericire se întâmpla sa mai apara pe lume monstri (fizic), Dumnezeu stie de ce. Si tot Dumnezeu îi ia câteodata înapoi si îi scapa de suferinte, pe ei si familiile lor. Pentru ca organismul uman, asa armonios cum a fost el creat, nu suporta întotdeauna anumite malformatii oribile. Se stie ca uneori o operatie de separare a siamezilor sacrifica unul din cei doi copii. Si totusi chirurgul, familia, societatea, politicul, legea si chiar biserica o accepta, o asuma si o respecta. Pentru ca vorbeam data trecuta si despre eutanasie. Este oare asta crima cu premeditare si cu complici ? Atunci de ce un monstru ca cel despre care vorbim are voie sa fie liber printre noi ?

Pentru mine ipocrizia (aici si acolo unde asa ceva se întâmpla, adica peste tot) este pozitia celor care au un toc sau un microfon în mâna, legea pe care ne-o flutura prin fata ochilor sau care jongleaza cu principii generale, altfel frumoase, gen ”drepturile omului”. Ca sa fie politic corecti.

Ipocrizie

Se vorbeste de multa vreme despre eutanasie. De câta ? Pai daca vine din greceste, adica "ευθανασία = ευ - buna, θανατ - moarte", altfel spus evitarea agoniei, va dati seama ca nu de azi, de ieri. Doctori, politicieni, preoti, Papa însusi "cu-a lui trei coroane" se mai baga-n vorba între doua pareri despre prezervative, anticonceptionale si avorturi, toti au ceva de spus si înca nu s-a lamurit nimic decât în câteva tarisoare mici dar care îsi vad de treaba lor. Si este vorba despre suferinta si (eventual) moartea unui om, pe care acesta si-o doreste si o cere.

In acelasi timp si pe aceleasi canale media circula istorii groaznice despre ucigasi în serie, violatori si / sau criminali, arestati, condamnati pe viata apoi eliberati si care-si cultiva în continuare pasiunea vietii lor si recidivisti eliberati sau judecati în libertate. Se dezbate si se cauta (dau) solutii. Aici este vorba despre suferintele si moartea de cele mai multe ori cumplita ale mai multor oameni, pe care acestia nici nu o doresc si deci nu o cer.

Urmarire psihologica, internare în închisori-spital sau spital-închisori, bratari electronice, castrare chimica… Cum s-a vorbit de castrare fizica masura a fost numita nedemna. Pentru ca "înjoseste si în plus nu rezolva problema" zice psihiatrul la TV. Intrucât criminalul nu are o doaga si "poate viola în continuare si cu degetele doar pentru placerea de a o face". Parca daca-l castreaza chimic îi dispar si degetele… Ma rog.

Dar despre puscarie pe viata, lobotomizare sau pedepse capitale, niciun cuvintel. Nu de alta, dar nu-i "politic corect". De parca nici n-ar fi (fost), prin tari chiar mai mari dar care si astea îsi vad de treaba lor.