Parisul vara

Când am venit prima data la Paris, era în martie 1991, l-am masurat cu piciorul în lung si-n lat timp de doua saptamâni. Si asta zi de zi, pâna cadeam lat. Abia împlinisem 40 de ani si credeam ca-i din cauza vârstei. Dimineata mergeam cu metroul, n-aveam alta solutie, stateam la varul meu, Tudor, june student stomatolog, în Lilas si trebuia sa ajung la Palatul Congreselor unde era simpozionul unde fusesem invitat. Traversam tot orasul de la est la vest : cu 11 pâna la Châtelet si pe urma 1 pâna la Porte Maillot. Seara faceam drumul invers pe jos, cu nenumarate ocoluri si popasuri, minunându-ma de ce vedeam si gândindu-ma cum pot fi oamenii aia asa de grabiti si indiferenti la atâtea frumuseti la care altii viseaza în zadar o viata.

Sa nu spuneti ca sunt ipocrit, dar acum nu-mi mai place Parisul. Mai ales vara, când steaua noastra pitica galbena ti se revarsa în crestet cu toate vânturile, exploziile si milioanele ei de grade. Intr-o zi ca asta te gândesti la iad ca la ceva suportabil. Mii de balauri cu si mai multe mii de capete îti sufla foc pe de doua ori pe-atâtea mii de nari. Ce se poate face în iadul asta ? Sa fii turist în Paris e una si locuitor al lui sau venit cu treaba cu totul altceva. Acum nu-l mai vizitez, stau la cozi, înjur în metrou (în gând) pe cineva care pute, ma întâlnesc cu Andreea în pauza ei de masa, mergem sa mâncam undeva ca ne e foame, ma duc la cabinet la Tudor si pe urma pierd vremea pâna la trenul de dupa-masa. Putine sunt locurile unde ma simt bine si pe care le caut. Noroc ca le gasesc în drumul meu, altfel nu mi-as bate capul. Mergând spre gara trec mai întâi pe la Beaubourg. Mi-am adus aminte de ghidul acela poznas care ne vorbea despre “interiorul exteriorului“. Pe lânga Beaubourg sunt multe terase cu umbra si bere. Cel mai mult îmi place Pelforth neagra, dar pentru ca sunt multe popasuri de facut nici Leffe nu-i rea… Ma uit la spectacolul pe care-l dau oamenii gratuit, am mai spus ca mie-mi place sa stau eu si sa mearga ei. La urma de tot, pe peronul Garii de Est, ultimul Kronenbourg cu un deget de spuma si un covrig, ca un adevarat navetist. Mai iau câtiva bretzeli si pentru acasa, cadou, deh, doar vin din capitala !

Despre ”Parisul iarna” o sa scriu la vara, iar pozele miercuri.

Wearing the Inside Out