marți, 30 aprilie 2013

Cine poarta rochia ?

Nu legea asta va schimba lumea. Doamnele si Domnii respectivi vor continua sa traiasca la fel ca pâna acum. Am multe cunostinte printre ei, sunt deschisi, simpatici, unii chiar sclipitori. Poti petrece momente placute cu ei, la o masa de exemplu, prefer sa ma opresc aici când vine vorba de mobilier. Nu-mi place însa când mi se fac "aluzii". Ar mai fi atâtea lucruri de facut asa cum le stim noi din mosi-stramosi ! Dar nu prea mai am timp… Si nu-mi place nici sa vad ca unul sta pe loc în timp ce altul devine temporar membru simpatizant doar cât sa fie promovat de seful mare care… decide. Poate la bani sa se schimbe ceva : mosteniri, divorturi, partajuri, avocatii sa fie sanatosi si cu putere de munca, nici pâna acum nu stateau degeaba.

Deci baiul nu-i legea ci ce va urma dupa. Adoptii, sarcini asistate medical, mame purtatoare, nu, nu-i niciun comert aici, doar întâmplator toate sunt sarace si foarte altruiste… Ba am mai auzit ca se va putea trimite undeva "materialul" prin posta, ambele componente vreau sa zic, mesteresc aia ceva acolo si la momentul potrivit primesti copilul gata facut. Iar copilul ala care va avea de completat la formulare toata viata lui nu va mai avea mama si tata ci parinte1 si parinte2, care parinti1 si 2 nu se vor mai numi sot si sotie ci casatorit1 si casatorit2 sau mai simplu cuplu, normal nu ?, "ca mine ori ca dumneata", vorba lui nenea Iancu... Cu putina imaginatie putem continua…, dar pâna unde ?

Mark - All That Matters


E si ziua melomanilor, asa ca hai sa trecem pe la Sorin!

duminică, 28 aprilie 2013

14

In scoala primara ni se spunea (si eram foarte mândru !) ca în lume sunt doar 14 tari în care a învins dictatura proletariatului, unde pe urma a venit democratia populara si mai apoi socialismul sau comunismul. Ma bucuram ca traiesc într-una din putinele tari care se numeau asa si speram sa vina ziua când vor fi toate.

Zilele trecute o D-na ministru de aici, cu pieptu-i vânjos si bombat, se lauda ca "suntem a XIV-a tara din lume care a adoptat aceasta lege", e vorba de însuratoarea tuturor. Deci si acum traiesc într-una din cele 14 tari în care poti fi pe deplin împlinit, doar ca sunt mai descumpanit. N-as avea motive, ca doar ni s-a explicat cu cuvintele noastre, ca la prosti deci, ca aceasta este adevarata democratie si ca noua lege va contribui si la cresterea economica. Asa o fi, daca cineva poate schimba cu o lege rânduielile lasate asa de Dumnezeu, sa dai câte un Airbus la fiecare în curte si sa cresti lefurile e floare la ureche.

sâmbătă, 27 aprilie 2013

HW (27) - Man and Woman (21)

De curand, s-a constatat stiintific ca berea contine hormoni feminini. Demonstratia cercetatorilor anglo-americani care au lucrat la acest proiect a fost urmatoarea:
1. Am inceput sa ne ingrasam vizibil;
2. Vorbim prea mult fara sa spunem nimic;
3. Intâmpinam dificultati în a conduce corect;
4. Ne este imposibil sa efectuam chiar cel mai simplu rationament;
5. Refuzam cu încapatanare sa recunoastem ca nu avem dreptate, chiar daca este evident;
6. Ca sa fie complet, mergem la toaleta la fiecare 5 minute, si in plus, impreuna!

Sper sa mai fie acasa Elly...

joi, 25 aprilie 2013

Premiile

Cu câstigatorii în general lucrurile se petrec la fel ca la noi în « familie ». Pe primul loc este Andreea. Se bucura de toate onorurile, i se pregatesc mâncarurile preferate de fiecare data când vine si are randevuurile aranjate la coafor, cosmeticiana, osteopata, masaj sau chineziterapeut asta însemnând ca sunt si platite în avans. Cea mai mare camera din casa este a ei, desi nu a stat acolo ca locatara niciodata ci numai când vine în vizita.

A doua este mâtza. Ea are acces în toate camerele, fotoliul preferat pe care l-a facut flenduri, vizite medicale periodice si crochete pentru seniori. Din când în când sunca degresata ca sa nu-i cauzeze.

Dupa aceea vin mai multe locuri libere si undeva, cam pe locul zece sunt si eu. Deci as putea spune ca sunt în primii trei.

Asa si la concursul nostru. Pe primul loc, ex-aequo, sunt Blue si Sorin, Dupa care vin si ceilalti, cum spune Pierre de Coubertin luându-se dupa Topescu, « important este sa participi ». Nu stiu cum facem însa cu premiile : Sorin zice ca-n Laponia e frig, pe Blue cred ca n-o intereseaza lapona, vad eu cum fac sa-i explic de ce nu mai vine nimeni. Noroc de RATB, are multi directori cu multe stilouri.

Da, melodia este « Going Home » din albumul « Local Hero » dupa care s-a facut în 1983 si filmul în care a jucat Burt Lancaster. Este tema principal a albumului, reluata de mai multe ori în diverse aranjamente, unul mai frumos ca altul. Am încercat odata sa pun si niste cuvinte pe muzica asta, în alta parte.

Whistle Theme


Smooching


The Ceilidh




luni, 22 aprilie 2013

Mea culpa live...





Merge Sorine? E si ceva muzica...

joi, 18 aprilie 2013

Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor, Enrique Iglesias!

E destul de simplu, cu ceva programare merge si mai repede. Trebuie deci înlocuit în melodie refrenul ”We aaall make mistakes” cu ”And nooow that you’re gone”, adica :

UPDATE Melodie SET Refren = ‘And nooow that you’re gone’
WHERE Refren =’ We aaall make mistakes’

Rezultatul este miraculous! Asadar, Enrique Iglesias cu ”And Now That You’re Gone”, al doilea titlu fiind “Be With You”.


luni, 15 aprilie 2013

We all make mistakes…

Ma plimb des prin Youtube sa caut muzici care(-mi) plac. As putea pune sau asculta versiunea audio care are avantajul ca este înregistrata în studio, sunetul este mai clar, vocile si degetele încalzite si în general nu prea sunt ”scame”. Dar uneori conteaza si ambianta.

Asa am dat, cu totul întâmplator, peste melodia asta pe care n-o stiam. Mi-a placut muzica, acompaniamentul discret la ghitara, mi-a placut vocea fetei, mi-a placut si fata, de ce sa nu recunosc si mi-a placut si refrenul autocritic si atât de adevarat ”we all make mistakes”. La început am crezut ca asa se si numeste cântecul. Dar nu, titlul adevarat este ”No Room for Doubt”. Mi-au ramas în minte cele cinci note ale refrenului pe care le-am fredonat ore la rând, în bucla, nu vi s-a întâmplat niciodata ? A doua zi m-am trezit tot cu cele cinci note în gând. Aproape pe neobservate însa ritmul molcom s-a transformat în ceva mai saltaret, linia melodica fiind totusi exact aceeasi. Eram sigur ca o mai auzisem undeva, sigur era o piesa ”latino”. Mi-am sunat imediat consilierul pe probleme muzicale care are în cap o baza de date impresionanta cu structura “melodie, titlu, autor, interpret, text”. Da, e vorba de Andreea. In plus accesul la informatie este aproape instantaneu. I-am fredonat cele cinci note si în secunda urmatoare am auzit : ”Asa e, este latino, o cânta ”x” si se numeste “y”, cuvintele din refren, dar o poti gasi si cu numele ”z”. Eram la calculator, am cautat, asa era…

Intrebare: puteti spune cine este ”x” si macar unul din cele doua titluri? Premiul este un pix Rexona, unul din stilourile Mont Blanc care vor fi confiscate de la directorii RATB sau un sejur unic pentru doua persoane într-o iurta din Laponia, una din persoane fiind lapona Enigel. La alegere…

Si alta întrebare, ”hors concours”, doar de curiozitate : se poate spune ca melodia pe care o ascultati o plagiaza pe cealalta, care a fost lansata acum vreo zece ani ? Repet, sunt doar cinci note, dar cu ele ramâi în primul rând când asculti oricare din cele doua bucati.

Pe cea ”originala” o pun data viitoare, dupa deliberarile juriului…



Il provoc si eu pe Sorin.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

joi, 11 aprilie 2013

Leapsa Rodolpho - 2

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care NU aţi fost niciodată angajat, şi în legătură cu care NU aveţi absolut nici o experienţă autentică, deşi poate că aţi visat la ea, sau v-aţi făcut fantezii în legătură cu ea, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi putea învăţa sau asimila pt dvs din exerciţiul acestei activităţi.

Exact la fel cum unii copii sunt obligati de mici de parinti sa învete limbi straine sau sa zdrangane la diferite instrumente, numai ca fix pe dos, pe mine nu m-a fortat nimeni sa fac asa ceva. Astfel cei trei muschetari ai ghitarii, nu mai spun ca ma gândesc la David, Eric si Mark, într-o ordine pur întâmplatoare si alfabetica, au ramas tocmai fara D’Artagnan, vorba poetului "si cu sergentul zece, care-i si întrece". Mi-au ramas asadar aspiratiile banale ale unei copilarii obisnuite : macaragiu, fotbalist si doctor. Un timp am cochetat si cu meseria de vidanjor, dupa ce l-am cunoscut pe cel care umbla la bunici la tara cu caruta lui cu cisterna din poarta-n poarta. Un barbat adevarat ! Mi s-a spus însa ca nu era o meserie de viitor, asa ca am renuntat, nu fara regrete. Cum tot la bunici nu erau macarale în curte, ma urcam prin toti copacii din care cadeam cu regularitate, de fiecare data de pe alta craca, semn de progres. Pentru meseria de doctor ma pregateam în timpul anului, îmi facusem la traforaj un stativ de eprubete care avea chiar si eprubete în care pregateam constiincios tot felul de solutii : apa cu sare, apa cu zahar sau apa cu carbid, la vin cu sifon neavând înca acces. Pe lânga sensibil, la vremea respectiva eram si un copil linistit si ascultator, mai ales la bunici în vacante, am mai povestit despre asta alta data. In plus, aveam si o mare fragilitate a capilarelor nazale, favorizata si de multele mingi de fotbal primite drept în bot sau de bâtele de turca cu care ne mai altoiam cu sârg, reciproc si din greseala. Stând eu într-o zi în plina hemoragie culcat pe spate, cu doua somoioage de vata în nas si mâna stânga ridicata (n-am sa stiu niciodata de ce, probabil ca sa se dea mai multa importanta momentului) mi-am dat seama ca în nicio eprubeta nu aveam sânge !! Drept pentru care m-am ridicat de pe patul de suferinta si mi-am tras un pumn zdravan în nas ca s-o repornesc (sângerarea) si am umplut cam o jumatate de eprubeta cu lichidul pretios. Am fost foarte mândru !

Dar n-a fost sa fie niciuna din meseriile astea… Probabil din cauza frustrarii, vreo douazeci de ani mai târziu m-am însurat cu o studenta la medicina care chiar în clipa asta, nemaifiind studenta, ma cheama sa curat niste cartofi...


marți, 9 aprilie 2013

Leapsa Rodolpho - 1

Am primit o leapsa de la Rodolpho, via Vienela. O sa raspund în doua episoade.

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exercitiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunoştinţe, abilităţi sau îndemânări.

Ce se-ntâmpla… Mie de mic mi-a placut sa desenez si sa pictez. Pasiunea asta mi-a fost încurajata de tata de la care am si mostenit înclinarea respectiva. El, ca tânar ofiter, era normal sa picteze si sa cânte la pian (ceea ce eu nu fac si-mi pare rau, desi am avut instrumentul în casa, dar asta e pentru partea a doua). Ba chiar l-am vazut o data si cu un violoncel în brate, din care scotea sunete armonioase zic eu, pentru ca nici afon n-am fost din câte stiu. Drept pentru care am desenat si am pictat, am avut si câteva expozitii (colective), dupa care m-am dedicat, cum era si normal, matematicii si mai târziu informaticii. Am facut si multe caricaturi, dar caii, florile si peisajele nu mi-am permis niciodata sa le schimonosesc. Asa am ajuns sa fiu ceea ce se numeste un spirit renascentist, anume sa stiu sa fac din toate câte ceva, dar cu un mare plus în ceea ce ma priveste fata de Leonardo de exemplu, adica nimic ca lumea. Asta m-a ajutat sa devin un tânar de nadejde, desi foarte sensibil sufleteste, care a luat în piept viata si societatea socialista multilateral dezvoltata. La vârsta adulta, dupa ce am terminat de construit socialismul acasa, am venit aici sa-l fac praf cum se spune, ajutat fiind cu multa pricepere si aplicare de noii mei compatrioti. Din pacate comunismul a fost si va ramâne de-a pururi visul de aur al omenirii…


sâmbătă, 6 aprilie 2013

Reflexii - DZN...

... adica "Discuri zburatoare neidentificate". Vorba vine, doar scrie pe ele! Sursa însa este necunoscuta. E adevarat, eu le-am gasit în stare de repaus. Dar de ce în gradina? Si cum a ajuns ala înfipt în pamânt pâna la genunchi?

Altfel muzica buna, Clayderman, Beatles...


Am facut câtiva pasi si am ajuns la Sorin.

luni, 1 aprilie 2013

Miel cu "miel"

Anul asta am facut o pulpa de miel cu mustar si miere. Ma rog, si cu alte mirodenii. Am badijonat pulpa gros pe ambele parti si am pus-o în cuptorul deja încins. A facut crusta imediat si dupa vreo ora de copt în sosul în care am mai pus si o sticla de Sauternes, înauntru era exact "à point". A fost foarte bun.

Drept pentru care Nana a zis ca de Pastele nostru o sa faca mielul cum stie ea de la mama dânsei.