… este o expozitie de flori, 14 hectare de lalele mai ales, deschisa în fiecare primavara în aprilie - mai la castelul Grand-Bigard, în zona flamanda a Belgiei, aproape de Bruxelles.
In 1593 flamandul Busbecq, ambasador la Constantinopol, a vazut în gradina palatului o floare care i-a placut. Drept pentru care a trimis câtiva bulbi prietenului sau olandez Carolus Clusius, biolog si botanist, care a cultivat-o în gradina lui. Era laleaua. Astazi, dupa mai bine de 4 secole, vedem unde s-a ajuns : 15 familii, 125 de specii si 5600 de varietati.
Cu câteva zile înainte de sarbatori am primit un telefon de la persoana din imagine care ne-a anuntat ca vine de Pasti acasa. "Ce sa-ti faca mama special, de ce ti-e pofta, pe lânga oua rosii, miel, drob si celelalte ? ", "Mi-e pofta de ciorba de burta si parca as mânca si o salata de boeuf". Si uite-asa ciorba de burta si salata au devenit feluri traditionale (omologate deja) de Pasti. Salata ornata cu fâsii de ardei copt si cu noduri eu n-am mai vazut ! Pai atunci gata, vorba lunga saracia omului, hai ca avem treaba. Hristos a Inviat si pofta buna !
PS Leusteanul este bine, bun si parfumat, în ciorba si în salate, ceea ce va doresc si voua!
... sau de Paste, aici Vania poate da o sugestie. Ce stiu eu, si asta e sigur, e ca bunica mea m-a învatat ca de Pasti lumea se împaca, se pupa pe toti patru obrajii si se bucura crestineste, cine-i crestin, evident.
Cum mâine, ca si azi si ca toata saptamâna care a trecut, o sa fiu (am fost) ocupat cu sarcini care nu necesita multa creativitate, m-am pregatit cu mult timp în urma si va urez de pe-acum, ïntre doo aspiratoare deci, într-un moment de maxima inspiratie, Paste fericit, oo colorate, antreuri si aperitive din belsug, drobul cu mult ficat, mielul rumenit si crocant cum îl fac eu, salate, alea, alea si mai vorbim duminica la sculare.
Sunt credincios. Nu habotnic, nu fariseu, dar cred în ceva. Imi recunosc pacatele, ma plec vinovat în fata sihastrilor, îmi plac bisericile cu icoane aurite si manastirile înconjurate de flori, îmi place sa ma hranesc din întelepciunea calugarilor si în ciuda unei vieti poate mai frumoase acolo sus, nu-mi place întunericul, mai ramân deocamdata la soare. Pentru ca e cald si frumos.
Cu exceptia primei si ultimei poze, toate celelalte sunt facute la biserici si manastiri din Moldova. 1. La o manastire ortodoxa de lânga Auxerre am gasit un preot ruso-moldovean care ne-a sfintit casa. 2. Chilia lui Daniil Sihastrul, "Sfantul Daniil schimonahul" sau "Sfantul Daniil cel Nou". 3, 4. Icoane aurite si flori în cerdacuri la Manastirea Agapia. 5. Un calugar adevarat dupa post. 6. Oare cum o fi acolo sus? 7. Acolo jos unde ma uit eu e cam întuneric. 8. Asa ca prefer sa ramân afara… 9. Enoriase din Ardeal dupa o noapte de autobuz ca sa vina la hram.
Am povestit undeva despre prioritatile pe care le-am avut când am ajuns aici acum zece ani, de data asta nu ca turist ci ca resident si cu un contract de munca în buzunar. Si mai discutam zilele trecute într-un cerc restrâns si deci select despre cum poti cheltui în mod optim banii pe farfurii cu gauri, dopuri colorate, pantofi sau mobila. Mi s-au cerut detalii. Le dau :
Când am cumparat acum sapte ani casa în care stam azi am avut doar luna august la dispozitie ca sa o punem la punct. Si am reusit, noi, Andreea care era în vacanta, prietenii, colegii si câtiva profesionisti pentru treburi mai de finete. Nu a ramas niciun centimetru neacoperit de vopsea, tapet, zugraveala sau parchet. Astfel ca pe 6 septembrie ne-am mutat. Am trecut cu vederea mici lucruri inestetice : mocheta de pe scara care duce la etaj era putin uzata dar am spus ca asta nu ne împiedica sa ne mutam, va fi prima urgenta dupa instalare. La fel, în salon se vedeau doua perechi de sârme iesind dintr-un perete, semn ca acolo ar fi trebuit montate doua aplice, dar nici asta nu ne tinea în loc.
Asa cum se întâmpla întotdeauna, au aparut însa alte si alte urgente si cheltuieli dupa mutare, asa ca aceste doua detalii au trecut pe planul doi. Acum trei ani, profitând de o vizita a Andreei ne-am hotarât sa decida ea ce aplica sa luam (locul celeilalte fusese acoperit de un tablou), plus o lustra, evitând diplomatic noi dispute conjugale legate de model si culoare, dispute care ma epuizasera iremediabil la alegerea celorlalte decoratii din casa, unde ideile mele se dovedisera a nu fi cele mai bune, evident. Andreea n-a avut nevoie de mai mult de un magazin ca sa decida : "Mobila voastra din salon nu este nici clasica dar nici suficient de moderna ca sa pot alege o aplica, iar una neutra nu-mi place".
Asa ca pâna la urmatoarea ei vizita am fost la niste magazine de mobila din Belgia unde am pus de comun acord (!?) ochii pe un salon. Când a venit Andreea a validat alegerea noastra (lucru destul de rar dealtfel), am facut comanda si contractul (costa 6500 !!) si dupa vreo trei luni ne-a fost livrata si instalata. Asta se întâmpla la începutul lui 2009. Nimic nu ne mai împiedica sa luam aplica si lustra. Si totusi aplica, amarâta aia de aplica de 50 de euro si lustra cam tot atâta au mai asteptat înca doi ani pâna le-am luat, iarna asta, pentru ca între timp, nu-i asa ?, au aparut alte… urgente si cheltuieli.
Deci o recomandare pentru oamenii chibzuiti care nu arunca banii aiurea : o aplica si o lustra = cca. 6600 euro. Dai un ban, da’ stii ca nu-l mai ai !!!
PS Mocheta de pe scara nu-i schimbata nici în ziua de azi.
S-a facut analiza apelor reziduale în unele cartiere de lux ale Parisului ca si în cele mai "periculoase" din periferie (asa numitele cité-uri, Seine-Saint-Denis de exemplu) cu blocuri uriase locuite de o populatie amestecata si cu preocupari de multe ori învaluite în ceata. Numai într-un bloc de asta intra toata omenirea unui orasel mai mic. Ei bine, analizele spun cam acelasi lucru: concentratie mare de droguri în weekend si liniste spre mijlocul saptamânii, când lumea munceste.
Cum leusteanul este o planta, se cuvine sa ne gândim la el ca la o floare, mai ales astazi când unul dintre noi se va îmbogati curând datorita lui câstigând concursul.
La Multi Ani deci draga Leustene, sa cresti mare si mumos! In aceste momente sa ne gândim si la alti leusteni carora le transmitem cele mai bune urari, fara deosebire de nationalitate, rasa si orientare politica sau de care o mai fi ea!
Orice sfârsit este trist : sfârsitul unei vieti, sfârsitul unei prietenii, sfârsitul unei iubiri. Chiar sfârsitul unui sfârsit, pentru ca uneori sfârsitul este lung si chinuitor si nu se mai termina. La sfârsit te înalti, te risipesti în bucatele, te transformi în vis, amintire, în trecut, în abur sau statuie. Dar oricum ar fi, tu esti cel care se îndreapta spre un sfârsit.
Sa-l vezi însa ca vine el spre tine, zid negru sau tarm sterp, nemiscat, nemilos, mut si neprimitor, sa nu mai existe sus, dreapta, jos, ci doar nimic în fata, sa nu te mai primeasca în ea nici macar o singura dimensiune întreaga pentru ca si înapoi ti-e interzis sa te uiti si sa stii ca ai sa ramâi tot restul mortii fosila întiparita în duritatea unei pietre, dupa ce toti vor fi rupt bucati din tine ?
Sa spunem atunci ca Gabriel Garcia Marquez : ”Nu plange ca s-a terminat, mai bine zambeste ca s-a intamplat”.
Probabil trebuie sa ma înscriu în catalog la Tovarasa, dar nu stiu cine-i, deodata ma expun si vad eu dupa aceea. Zic eu ca e normal sa încep cu ce-i pe aici pe-acasa, cu cea mai "calda" încapere si ... cu "Prezenta lui Dumnezeu". Si pentru ca pozele erau deja facute mai demult, sa-i dam drumul:
Primavara toate se trezesc la viata. Inclusiv leusteanul. Asa a crescut el : cu vorba buna si cu muzica. Iata-l dupa alte 9 zile. Sper ca v-am convins si de data asta n-o sa mai insinuati nimic.
Am început seria asta de texte cu care va plictisesc de câtva timp cu un cuvânt înfricosator : conspiratie. Chiar mondiala. Asa o numesc unii. Altii îi spun de exemplu ”Grupul Bildeberg” iar altii chiar ”clan”. Nu sunt putini nici cei care amesteca si masoneria aici. Nu stiu daca v-am convins, de fapt nici macar eu nu sunt foarte convins, dar ma trec uneori niste fiori si parca ar fi cam prea multe coincidente : razboaie care încep toate o data, medicamente care mai mult omoara decât vindeca, demersuri obsedante de a ”uniformiza” lumea sau constientizarea cât mai mult a apartenentei la ”turma” (a nu se confunda cu “spiritul de echipa“).
Se stie ca toate activitatile cu caracter repetitiv dezvolta emisfera dreapta a creierului, acolo unde sunt ”automatismele”. Adica sa-l deprinzi pe individ sa fie ”asistat”, sa faca întotdeauna ce i se spune si sa ajunga sa astepte mereu sa i se spuna ceva sau sa primeasca de-a gata, altfel este complet neajutorat. Iar daca nu i se spune, de exemplu, ”azi nu iesiti cu masinile ca a nins si ramâneti naibii blocati”, el iese si se blocheaza naibii. Totul, nu doar el. N-am vazut în nametii din România atâtea masini întoarse de-a latul ca aici la 5 cm de zapada.
Vreti exemple ? Doua va dau eu. La scoala în clasele mici : ”Copii, hai repetati toti dupa mine ! ”. Iar într-o varianta mai barbateasca, în armata trebuie sa urli cu simt de raspundere si ochii iesiti din cap ”Sir, yes Sir !!! ” chiar de mai multe ori ca sa fie clar ca ai înteles ce se doreste de la tine. Daca aveti si alte exemple, va astept.
Dimpotriva, daca-l lasi pe om sa judece cu capul lui si sa faca ce crede el ca trebuie sunt mari sanse sa faca într-adevar ce trebuie. Poate nu din prima. Asta îi rezvolta creativitatea si ea tine de emisfera stânga.
Nu-i rau sa ai automatisme (uneori) dar nu-i rau nici sa fii creativ. Se pare totusi ca-i mai bine ca oamenii sa fie mai ales ascultatori si supusi. Si nu de ieri, de azi. Noi stim ce înseamna asta, am trait-o pe pielea noastra. Dar dupa cum vad, vor sa încerce si altii.
Evident ca tot ce am spus mai sus e valabil pentru cei care au creier. Ceilalti, putini din fericire, fac dupa capul lor sec si iese prost întotdeauna. Nu-s capabili sa deprinda ceva, iar de creativitate nici nu poate fi vorba.
Dar sunt si vesti bune. Creativitatea nu va disparea asa repede pentru ca femeile au de la Dumnezeu emisfera stânga mai dezvoltata si fiind ele mai nesupuse e greu sa le obisnuiesti cu anumite automatisme. Slava Domnului si Sfintei Fecioare!!
France Soir a cerut explicatii unui psihanalist despre cauzele acestor greseli : "Cuvintele au întotdeauna un sens. Un lapsus este transferul involuntar în cuvinte al preocuparilor persoanei care vorbeste, dar pe care aceasta le ascunde cu « ardoare ». Doua domenii revin mereu : dorinta sexuala si moartea…". Interviul era mai lung. Si Freud spunea la fel, ca lapsusul este iesirea la suprafata a dorintelor subconstiente. Ma rog, oare chiar asa o fi ? In primul rând vad ca pentru francezi cuvântul lapsus nu înseamna si uitare ca la noi, ci doar greseala sau inadvertenta spusa sau scrisa. In DEX prima definitie este "Incapacitate momentană a cuiva de a-și aduce aminte de un lucru știut" si abia pe urma este si "greseala de vorbire sau de scriere". Noi punem accentul pe lapsusul de memorie, ei pe celelalte doua. Mereu mai aflu câte ceva neasteptat despre franceza.
Irina crede ca ar fi bine sa stim si cine le-a spus. In ordinea citatelor, iata cine le-a spus. La cele mai multe se vede clar ca sunt scapari. Dealtfel oamenii s-au si corectat imediat. La altele însa se vede la fel de clar ca nu sunt scapari… Dupa introducerea facuta si parerile psihanalistilor parca le citesc acum cu alti ochi.
Adrian Nastase Rachida Dati, fosta ministra a Justitiei în Franta Radu Berceanu Martine Aubry, presedinta PS din Franta Ilie Verdet Ségolène Royal, PS, fosta si poate viitoare candidata la prezindentiale în Franta în 2012 Valentin Gabrielescu Brice Hortefeux, fost ministru de interne în Franta Eric Woerth, fost ministru si trezorier al partidului UMP acum la putere Antonie Iorgovan Robert André Vivien, deputat RPR (fostul partid al lui Chirac), în plina adunare nationala Dan Martian George W. Bush Sergiu Nicolaescu Ilie Fonta Sergiu Nicolaescu
… în câteva citate din lumea larga, ca sa nu ne mai mire nimic, cu sublinierea ca cele mai savuroase NU sunt românesti :
- "Primul rezultat notabil al acestor doi ani este acela ca înca mai guvernam. " - "Fondurile de investitii presupun 20 – 25% rentabilitate si mai ales o felatie quasi nula". Telespectatorii au facut însa corectia necesara dându-si seama ca ministrul vorbea de inflatie, ceea ce este mai putin sexi. - "Problema homosexualilor trebuie privita barbateste, în fata... " - Presedintele Partidului Socialist spunea la TV : "Programul Partidului Socialist pentru alegerile prezidentiale este extrem de vag", prezentatoarea stirilor fiind obligata sa-si întrerupa interlocutorul precizând ca programul partidului este probabil "extrem de vast". - "Cele publicate este o minciuna, un neadevar inexact. " - "Daca o sa ies eu prima, o sa-l ajutam pe cel care iese primul, daca nu, o sa-l ajutam pe cel care nu iese primul." - "Deci hotarâm ca e foarte urgent si, prin urmare, amânam". - Pentru verificarea identitatii vor fi introduse "amprentele genitale", acest lucru fiind destul de revolutionar drept pentru care toata lumea este curioasa sa stie cum vor fi prelevate. - "Am lansat toate procedurile pentru a întari (lupta cu) frauda fiscala”, spunea un ministru uitând sa pronunte exact cuvintele din paraanteza. - "La noi, sefii de partide sunt ca vacile în India. " - Un deputat, cerând o lege si mai severa împotriva pornografiei si-a invitat colegii "sa întareasca sexul", a se întelege "textul" proiectului de lege. - "Alegerile, daca sunt simultane, sunt oarecum decalate." - "Am si eu opinii proprii – opinii foarte solide – dar nu sunt intotdeauna de acord cu ele..." - "Acestea sunt întrebari care trebuiesc puse celui întrebat. " - "...lipseste vidul legislativ... " - "Dar ce, este neaparata nevoie sa citesti legea ca sa o votezi? "
Deci, "Mother should I trust the government?", mi-e ciuda pe el ca a distrus cea mai frumoasa trupa care-a existat vreodata, dar îl iubesc:
Si uite-asa trec anii si te faci mare, strângând în brate copilul din tine ramas departe în urma, vorba cântecului, si scapi cu viata dupa cel putin patru razboaie pe zi (ieri de exemplu atâtea erau la un moment dat). In plus esti sanatos tun, vaccinat si imun, plin de diplome si bine crescut. Ti-a venit deci vremea sa muncesti. Un sfert din viata a trecut deja, ai aproximativ alte doua sferturi ca sa faci ceva care sa ramâna si sa te poti în sfârsit odihni si relaxa în ultima repriza. Ce constati ? Ca esti primit si privit cu bunavointa daca esti cuminte si-ti vezi lungul nasului. Dar si ca incompetentii sunt protejati. Pâna acolo încât nu ai nici macar voie sa-i critici sau sa le reprosezi vreo greseala. Din fericire cei competenti sunt cam atâtia câti trebuie ca treaba sa mearga binisor (n-ar strica totusi sa fie mai “desi“), dar din pacate tâmpitii par mereu prea multi (grozav de actuala zicerea ca mama tâmpitilor e mereu gravida !). Scara valorilor e întoarsa pe dos si astfel prostii capata curaj si se revolta, pentru ca executând orbeste ordinele sefilor sunt lasati în pace. Si pentru ca sunt lasati în pace sunt foarte devotati. Si pentru ca sunt devotati li se permite sa nu te lase ei pe tine în pace iar daca îndraznesti sa ridici putin capul imediat “fac plângere“. Ai astfel surpriza sa vezi ca puscariasii, idiotii si homosexualii (ca sa dau doar câteva exemple, sunt mult mai multe) au mai multe drepturi decât tine, pentru ca le au pe toate ale tale plus pe ale lor.
La o asemenea ofensiva coordonata din partea nulitatilor nu-ti ramâne decât sa te resemnezi si sa depui si tu o ”râdere”, vorba Academiei Catavencu, în primul cos de gunoi sau veceu public…
