marți, 7 iunie 2011

Miercurea fara cuvinte (7) – Gaudi

Pe 10 iunie 1926 a murit Antoni Gaudí i Cornet. Despre orasul în care a creat, opera si moartea sa stupida am povestit deja. Accidentul s-a petrecut pe 7 iunie, deci exact acum 85 de ani. De aceea pun pozele mai devreme, îmi cer scuze Carmen.

Este greu de crezut ca mai exista lucruri nestiute din opera lui. Nestiute nu, dar detalii peste care ochiul trece grabit, da. De exemplu lumina care vine de nicaieri si întunericul din Sagrada Familia, undeva la 90 de metri deasupra orasului.

duminică, 5 iunie 2011

Santiere

Mi-am adus aminte ce cântam noi la spectacolul de la înaltarea în grad din armata ('76, iarna):

« Traim în miezul unui ev aprins
Si-i dam a-nsufletirii noastre vama
Cei ce nu ard dezlantuit ca noi
În flacarile noastre se destrama. »

Stiti cine-a scris asta ? Nicolae Labis, ati fi crezut ? Cam asa este si acum, în plin capitalism salbatic: casa noastra din Bucuresti, ca si patria întreaga dealtfel, este un imens santier.

Unu, doi, trei, si...



PS Cine spunea ca s-au terminat ghinioanele? Dupa pana de blog a urmat taierea cablului de internet "din greseala". Ei bine aseara era atmosfera încarcata, au anuntat un "orage", fulgere, trasnete, alea, alea. Pâlpâiau luminile în casa ca într-un film de groaza. Drept pentru care decodoarele TV s-au dat peste cap si a trebuit sa recaut si sa rememorez toate programele ca înainte. Ma rog, asta a mers. Mai grav e ca s-a blocat calculatorul mare care nu mai vrea sa demareze nici cu politia. Probabil placa de baza, "motherboardul" sau "carte mère". Oare ce urmeaza?

vineri, 3 iunie 2011

Angst, Piata Matache, La Mama si alte lacasuri...

Weekend-urile din România si zilele frumoase de printre ele le-am petrecut începând o lunga si necesara renovare. Ati observat ca de fiecare data când se începe o curatenie generala prima etapa este sa întorci casa cu fundu-n sus pâna nu mai ai pe unde sa calci? Asa am facut si eu. Am profitat ca pe Nana a chemat-o datoria la Poiana Brasov, asa ca am facut ce mi-a trecut prin cap. Iar mie mi-a trecut prin cap ca daca vrei sa te-apuci de vopseli, tapete*, parchete, zugraveli si altele, toate astea se fac cel mai bine într-o casa goala. Asa ca am golit-o si am dat totul unui amarât pe care l-a gasit bunul meu prieten si vecin care avea si el ceva de dat. Le-am dat cu lumânare, pentru toti cei care au trecut prin casa aceea si s-au oprit putin din drumul lor mai lung. Am adunat de toate acolo vreme de 25 de ani, am împachetat si demontat totul în câteva zile si la urma aproape totul a disparut în doua ore...

Deci n-am iesit prea mult, decât la cele câteva locuri de pelerinaj pomenite în titlu, ca sa-mi fie caldura si colesterolul mai usoare. Intrebam pe câteva din Doamnele care mi-au scris în ultimele zile cum se numeste hidratarea când o faci cu bere, dar de unde sa stie ele?? Astept în continuare sa ma lamureasca cineva.

Weekend-ul trecut l-am petrecut acasa aici adunând cu aspiratorul par de pisica pentru colectia personala. Ce-a ramas (pentru ca nu se ia totul...) am adunat cu degetele si palmele umezite. Incepusem de vineri... Degeaba am acoperit la plecare canapelele si fotoliile si scaunele cu cearsafuri imense, “dânsa” se baga sub ele. Probabil stie ca-mi place mie.

* - în frantuzeste “tapette” înseamna printre altele si “barbat efeminat” ca sa zic asa, dar chestia asta am aflat-o ceva mai târziu. Va imaginati deci ce sprâncene ridicate si distractie erau prin magazinele de profil (adica de “tapet”, adica de “papier peint”, nu va gânditi la altceva!) când, înainte de prima mutare, mergeam la cumparaturi si ne consultam cu vânzatorii cerându-le “un tapet asortat pentru domnul” sau “un tapet pentru dormitor” sau “un tapet pentru camera de oaspeti” sau, de ce nu, “un tapet pentru camera domnisoarei”, domnisoara care se strâmba de râs, ca Andreea avea vreo 12 ani atunci si oricum stia mai multe decât noi ca mergea la scoala...

miercuri, 1 iunie 2011

Miercurea fara cuvinte (6) - Miciurin este înca printre noi

Am fost plecati doua saptamâni si la întoarcere am gasit ce vedeti. Crescute putin în salbaticie si neorânduiala, nu ca la Carmen, initiatoarea acestui frumos demers. Ea si când pleaca de-acasa parca pune gradina pe pilot automat. Leusteanul, de când nu mai are grija concursului s-a facut de doi metri, cu flori în vârful unor bete si vad ca s-a înfratit cu niste trandafiri rataciti pe-acolo. S-or fi si altoit în lipsa noastra, nu pot sa stiu. Poate anul viitor vom avea niste mutanti, gen trandafiri cu frunze de leustean. N-ar fi rau...

luni, 30 mai 2011

Internetul...

... merge daca vrea el. Daca nu, nu. De vineri de exemplu, nu. Am dat telefon toata dimineata de sâmbata la “provider” si când în sfârsit mi-a raspuns cineva mi-a spus ca exista într-adevar o problema de conexiune în centrala si mi-a promis ca va fi remediata între 3 si 10 zile, timp în care voi continua sa platesc abonamentul. M-a blestemat cineva, e clar. Intâi blogul, acum conexiunea...

Dupa aceea am aflat de la altcineva care mi-a batut la poarta ca niste muncitori cu buldozerul au taiat un cablu, exact ala pe unde circulau octetii si ca nu se pune problema sa fie reparat înainte de câteva zile. Ce conteaza ca un cartier a ramas fara net, weekend-ul e ceva la care au dreptul si tâmpitii care gresesc.

In zilele astea doua vroiam sa ma plimb prin bloguri sa vad ce noutati mai sunt. La mine cred ca am apucat sa raspund la toata lumea, chiar si din urma. Deci ramâne pe mai târziu.

Ce aiurea e totul! Vin de la 2000 km si aici gasesc mesaje de acolo care-mi ureaza “bine ai revenit!”. Multumesc si “bine v-am gasit!”.

joi, 26 mai 2011

Nea Fanus

Am aflat vestea în dimineata zilei când plecam din Bucuresti. Si mi-am amintit câteva rânduri care-mi picurasera în suflet aceiasi fiori ca toate dragostele vesnice si definitive ale vârstei pe care o aveam când am citit cartea:

“Visam corabii de smirna. Si cand i-am simtit, sufletul meu a lunecat din somn la fereastra, patru plopi primeau in trup sangerarea stelelor, un salcam legana ultima dragoste a frunzelor, apele treceau pe sub luna ca o nunta pe sub porti de manastire, si matase brumata din marile nordului a cazut marunta pe ierburile ce pazesc casa. Plecau pe neclintitele, marile lor drumuri, pururea invaluite in miros de toamne vechi si de pelin, si-n vaslele lor se zbateau ametitor, ca inelele de aur, noptile asteptarii, dedesubt se turburau mestecenii, drumurile de pamant se umpleau cu fir ruginit de izma verde si campia bolborosea pierduta sub vant…”.

Asa s-a si întâmplat pâna la urma. Sufletul lui a lunecat dimineata din somn pe marile drumuri catre biserica aceea de gheata trasa de cai fermecati. In biserica este acum un nebun frumos.

Zilele trecute ma gândeam ca e timpul sa schimb citatul care-mi vegheaza blogul acolo sus. Nu. N-am adaugat decât o litera care-l duce pe Fanus nu în trecut, doar ceva mai departe de noi. Cuvintele lui vor continua sa-mi fie straja din înalturi, pâna la sfârsit.

luni, 16 mai 2011

Test

Asta am vrut sa vad si am vazut. Merge!
Multumesc pentru ajutoare. Mor de cald. Azi, 33 de grade in Bucuresti.
Himan!

sâmbătă, 14 mai 2011

Bucuresti

Reiau ca acum doi ani. Ajuns bine, palinca mult metanol, complet chior.
Telemea, rosii Italia (nu Spania!), carnati Sibiu, palinca otrava tot de acolo, ceapa, usturoi verde, caldura mare, sete, bere, PA!
Se pare problema rezolvata blogspot, speriat degeaba!!

marți, 10 mai 2011

Miercurea fara cuvinte (5) – Defilarea confreriilor

Cu o duminica în urma, am mâncat la prânz un bors de fasole cu afumatura, leustean si ceapa si un drob care ramasese de la Pasti cu cartofi la cuptor si multe salate amestecate. Pe urma am stors cu prietenul meu ultimele picaturi de Dorna cu gust de prune dupa care am iesit în Place Ducale sa vedem defilarea confreriilor despre care povesteam acum un an. Am facut un tur cu gândul sa ciugulim ceva traditional ardenez. Si am tot ciugulit noi asa, zi de vara (fusese tare cald !) pâna-n seara cu bere si rosé pâna ne-a apucat o ploaie trecatoare care-a trecut într-adevar relativ repede, prin camasa subtire vreau sa spun. Ajuns acasa am constatat ca usa de la garaj se strâmtase inexplicabil drept pentru care a doua zi aripa din stânga era putin însângerata.

Prea multa vorba Carmen, nu-i asa?

luni, 9 mai 2011

Balaurul a fost decapitat...

Alexandru Andries - Balaurul verde


... dar ca orice balaur are mai multe capete. Iar terorismul continua în forme din ce în ce mai subtile si mai perverse. De ce ne miram, doar era de asteptat... Asa cum spune si cântecul si cum stiam si noi de la stiintele naturii, totul se transforma, atât Jana cât si hartuirea psihologica.

O veste naucitoare m-a lovit în moalele capului si mi-a stricat weekend-ul. “Pletosul” a fost lovit! Dar robustetea lui fizica si dragostea cu care este înconjurat l-au ajutat sa supravietuiasca!
In semn de protest si solidaritate, leusteanul meu a hotarât sa se retraga nu numai din concurs dar si din viata lui trecatoare.

Drept pentru care / a dat în floare / si vrea sa plece / putin la rece...cu varianta “nu vrea la soare / vrea la racoare”.

Ne-a rugat sa-l asistam si sa-l congelam, acum, cât înca mai este în putere, fraged si parfumat, în speranta unei vieti mai bune anul viitor. In scurt timp vom apela deci la criogenie. Iata-l în ultimele sale zile, înca viguros si încrezator.

vineri, 6 mai 2011

Got him !


Asa-i viata omului, astazi este, mâine nu-i… Mai fratilor, atâta râs si bucurie n-am mai vazut la TV de pe vremea când a câstigat alegerile ! Cum cine, Dandanache! Muzica mai lipsea. “Este o mare victorie a poporului american“, parca-i si vedeai pe americani cu mic cu mare alergând în deplin consens prin desert dupa barbosi. Armata si mai ales razboiul se fac cu simt de raspundere. Iar Obama (ce nimereala, Osama lichidat de Obama !) se bâtâia atletic la microfon mai dihai ca de obicei si chiar mai ceva ca Iliescu.

“Da’ l-or fi omorât de tot ? “ ma întreaba o prietena din România într-un mail. Mi-am adus aminte de un film cu Alberto Sordi care-l anunta pe un prieten : “Giovanni e morto, capisci ?“, “Non e possibile, ma comme e morto ?“, “E morto definitivo !!“, nu-i nevoie sa mai traduc, italiana mea e fonetica si foarte intuitiva. Pai eu cred ca macar oleaca tot l-au omorât. Deci ia sa vedem : daca nu-i adevarat si au tras în altul (semanau teribil, asa cum se uita la mine zâmbind de pe sticla, ziceai ca-mi face cu ochiul ala lipsa) te trezesti ca vin mâine rusii cu alt Osama împaiat si cu o poza valabila. Pai nu se face omul de cacao de tot cu un an înainte de alegeri ? Se face! Sau vine vreunul ca vânatorii astia de nazisti peste vreo 50 de ani si ne anunta ca l-a vazut prin Venezuela. Cum îl vazuse nu stiu cine si pe Mengele acu’ câtiva ani, altul pe Hitler, de Ceasca ce sa mai zic, cica e bine mersi tot pe-acolo. Toti peste suta de ani. De altfel se pare ca cei împuscati traiesc cel mai mult dupa aceea, asta-i un lucru constatat. Numai Saddam nu s-a orientat.

Deci eu as zice ca au dat chiar de Osama originalul, dar l-au prins viu si zic ca-i mort. Pai cum de ce ? Poate mai afla câte ceva de la el prin mijloace specifice. Ca daca ar sti lumea ca-i viu, la valoarea lui, câte rapiri si rascumparari ar fi pe lumea asta de-acum încolo? Ati vazut vreo poza cu el ? Pai vezi ? Si elicopterul plin de rachete care cade-n batatura omului cu ditamai comandoul antrenat de nu s-a pierdut nimeni cu firea în palalaia aia ! Totul e cât se poate de clar, ce mai vreti ? Un lucru este însa cel mai sigur în toata brambureala asta. Daca l-au dat la pesti, chiar cu slujba de rigoare a comandantului tradusa ca sa înteleaga si el, cica nu mai ajunge în rai unde-l asteptau deja 50 de fecioare numai ale lui. Deci avem 50 de fete disponibile. Pe lumea ailalta...

Pâna atunci cine-i poate cânta vesnica pomenire mai bine decât un evreu?

miercuri, 4 mai 2011

Miercurea fara cuvinte (4) – Joaca de-a veveritele

Vad ca a venit si Carmen, gazda noastra, acasa, deci sunt în legalitate...




‘Rea-ti ale dreacu’ schiloadelor, zburati prin crengile alea de parc-ati fi maimute! Noroc ca nu m-aud boierii, ei habar n-are ca-s bilingva si insalubra la bot câteodata! Ultima oara când m-am urcat eu într-un copac m-au dat astia doi jos cu scara.

Hai, nu veniti sa va luati nucile?

luni, 2 mai 2011

Aflu ca acum doua saptamâni a fost Ziua Internationala a presei libere…

… si cu ocazia asta mi-am dat seama ca tot cam pe-atunci am citit întâmplator urmatorul enunt care se dorea alarmant: "Problema analfabetismului afecteaza, in prezent, 770 de milioane de oameni, dintre care peste 500 de mii doar in Romania". Si l-am comparat cu altul pe care-l stiam deja si care chiar este alarmant : "Din totalul de 30 de milioane de seropozitivi din lume peste 6 milioane sunt doar în Africa de Sud". Pai domnu’ ziarist liber care scrie titluri spaimoase, ai zice dupa matale ca marea majoritate a analfabetilor este în România si mai ramân câtiva în restul lumii. Ia sa vedem : "500 de mii ori o suta împartit la 770 de milioane egal 0,06", deci analfabetii din România reprezinta cam 0,06% din totalul analfabetilor din lume, iar seropozitivii din Africa de Sud cam 20% din toti bolnavii din lume, adica de 333 de ori mai mult. Se compara una cu alta, se poate sa ne sperii în halul asta ?

Sa vorbim totusi serios despre analfabetism prin comparatie cu "analfabetismul functional" sau cu "iletrismul". Nu cred ca diferentele terminologice îi fac pe unii mai fericiti decât pe ceilalti. Rezultatul este acelasi. Oamenii nu stiu sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca. Cu sau fara scoala, asta conteaza mai putin. Conform definitiei date de UNESCO "persoana nu poate desfasura activitati care presupun utilizarea cititului, scrisului si calculului în folosul propriu sau al comunitatii". Si citesc în continuare ce scrie omul nostru: "Conform rapoartelor organizatiilor internationale, Romania are una dintre cele mai mari cote de analfabetism din Europa".

Ia sa vedem daca-o fi chiar asa. Statisticile oficiale românesti sau un calcul simplu spun ca analfabetii în rândul populatiei de peste 10 ani reprezinta 2.6%. Ma mai uit prin rapoarte internationale si citesc ca de exemplu în Franta, Institutul national de Statistica (celebrul INSEE) spune ca în 2005, 3 100 000 din francezii între 18 si 65 de ani (adica 9%) erau în situatie de analfabetism. Nu-mi revin din mirare ca alta veste ma nauceste din nou : "în Belgia rata de analfabeti (functional) se învârte în jurul lui 10%". Si totusi eu am constatat în mod repetat ca standardul de viata belgian este peste cel francez. O sa-mi spuneti ca ce are lipsa scolii cu standardul ? Asa-i, n-are nimic, cu cât esti mai "bâta", traiesti mai bine, e normal. Obosit, dezamagit si strivit de prabusirea unor mituri merg la culcare cu gândul de a gasi ceva mai optimist a doua zi care sa ma remonteze.

Dimineata iau o gura de cafea si mai citesc un titlu (daca aveti un scaun pe-aproape asezati-va !) : "Un secret a iesit la iveala în legatura cu André Reithebuch, Mister Suisse 2009 : are dificultati la scris si citit, adica este ceea ce se numeste « un analfabet din punct de vedere functional »". Dupa care jurnalistul elvetian, la fel de mirat ca mine, intra în detalii si astfel aflu ca 800 000 de adulti, adica o persoana din sase, adica 16% dintre cei de la 16 la 65 de ani sunt incapabili sa citeasca si sa înteleaga un text simplu. Vorbim despre Elvetia ! Cu calculele se descurca însa mai bine, încheie corect jurnalistul, provocându-mi un zâmbet discret pe sub mustata. Inca o statuie care cade de pe soclu. Si ce statuie !!

Asa ca daca punem procentele unul lânga altul (2,6%, 9%, 10%, 16%, nu mai spun ale cui sunt!) putem spune ca stam bine. Daca mai dam deoparte ziaristii (liberi) platiti la numar de analfabeti, accidente, crime, babe violate si divorturi în lumea (asa zis) buna, am sta si mai bine.

duminică, 1 mai 2011

Dorna...

...acum si cu aroma de prune.



Cu multa bucurie si emotie am gasit, în tara apelor minerale, aceasta sticla de apa minerala de la noi de-acasa. Drept pentru care o bem cu chibzuiala si paharute mici.

vineri, 29 aprilie 2011

Buricul pamântului

Intr-unul din faimoasele lui "interviuri în pijama" de dupa 1989 Petre Tutea declara ridicând spre luare aminte un deget în aer ca "românii sunt buricul pamântului".

Douazeci de ani mai târziu l-am auzit pe Andrei Plesu spunând "Poti sa-i iubesti pe români chiar daca nu sunt buricul pamântului".

La a doua vedere, credeti ca aceste doua ziceri chiar se contrazic?