sâmbătă, 31 decembrie 2011

La Multi ani 2012!!

Mâine e ziua meaaaaa,
Zi frumoaaaasa ca tiiiiiine...

Incep sa vina musafirii, unii de peste (mari si) tari...

miercuri, 28 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte (32) - Cadouri

Nu trebuie decât sa alegeti marca, modelul, culoarea si sa-mi spuneti ca o vreti. Stocul este nelimitat. Cadou...

Mai multe detalii la Carmen.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Craciun fericit!

A se consuma cu moderatie. De Craciun se recomanda o singura masa mai consistenta pe zi: continua, de dimineata pâna seara.

marți, 20 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte (31) - Green Is The Colour...



... si rosu, culorile de Craciun. Sper sa iasa asa:


Detalii gasiti la Carmen. Pregatiri spornice tuturor!

luni, 19 decembrie 2011

Live from Durham Cathedral 2009

Acum doi ani cam pe vremea asta am pus o reteta de desert. Eu n-am facut niciodata deserturi pentru ca nu ma omor dupa dulciuri. Dar asta mi-a placut. Acum am gasit aceeasi reteta si video. Repet doar ingredientele. Cum se face o sa vedeti:

God bless the master of this house / And the mistress also, / And all the little children / That round your table grow; / The cattle in your stable, / The dogs at your front door, / And all that dwell within your gates / We’ll wish you ten times more.

duminică, 18 decembrie 2011

vineri, 16 decembrie 2011

Porcii

Sumbra melodie !

Imi imaginez ce trebuie sa simta ei când o asculta. La început orga se învârte obsedant în cerc. Ca oamenii în jurul ograzii pregatindu-se pentru ritual : fac focul asa ca la momentul potrivit sa fie mocnit, numai bun sa perpeleasca soricul ca sa fie fraged si sa trosneasca între dinti, fac somoioage de paie uscate si ascut bine cutitele pentru taiat suncile, umplu clondirele cu tuica si le pun împreuna cu paharutele în zapada, aranjeaza la îndemâna sarea mare, ienibaharul, coriandrul si covetile încapatoare prin camari, cauta scânduri si greutati cu care sa preseze toba si câte înca.

Pe urma începe basul, trist si funest, semn ca parlagiul a ajuns la poarta peste masura de vesel si grabit, ca mai are câtiva de ”rezolvat” în ziua aceea. Incep sa alerge înnebuniti prin cotete si deja scurta lor viata li se perinda repede prin fata ochilor încetosati. Nu mai este mult. Si la urma chitara taie scurt aerul… Dupa aceea nu mai conteaza, voci asprite de frig si de importanta treburilor care urmeaza chiuie, se amesteca, se mai si cearta dar ghicesti bucuriile care vor veni. Mi se pare mie sau aud si o urma de jale ?

Dumnezeu sa-i ierte si Doamne-ajuta !

miercuri, 14 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte (30) - Parisul înainte de Sarbatori...

Cam penurie. In prima poza Câmpiile Elizee sunt ca pe vremea lui Lenin: "Electricitatea si puterea Sovietelor...". Cam putina electricitate. A doua poza nu rezolva mare lucru ba chiar dimpotriva, te deprima si mai tare. Noroc cu a treia: dac-o faci fara blitz si-ti tremura putin mâna ies efecte speciale.

Carmen spunea ca-i place Parisul noaptea.

marți, 13 decembrie 2011

Sa ne mai si râdem, gata cu prostiile, vin Sarbatorile!

Soția mea insistă întotdeauna să o însoțesc la shopping. Din păcate, ei îi place să cotrobăie articol cu articol, pe cînd eu mă plictisesc repede. Atunci îi spun că mă duc un minut la raionul de electronice (total inutil în opinia ei) și, eventual, ne întîlnim la casă sau în parcare. Însă ieri am primit acasa următoarea scrisoare de la Carrefour:

"Dragă doamnă Ionescu,
În ultimele șase luni soțul dvs. a produs pertubări grave în activitatea magazinului nostru. Nu mai putem tolera comportamentul său și ne vedem nevoiți să interzicem accesul amîndurora in magazinele Carrefour.
Nemulțumirile noastre împotriva soțului dvs., dl. Ionescu, sunt enumerate mai jos și sunt susținute de înregistrările de pe camerele noastre video:
1. 15 februarie:
A luat de pe raft 24 de cutii de prezervative și le-a pus aleatoriu în coșurile de cumpărături ale altor clienți, profitînd de neatenția acestora.
2. 23 februarie
A pus să sune toate ceasurile deșteptătoare din raionul 'Articole pentru casă' la intervale de cinci minute.
3. 6 martie
A făcut pe podea o dîră de sos de tomate pînă în fața ușii de la toaleta femeilor.
4. 11 martie
I-a spus unei casiere, pe un ton oficial: 'Cod galben în raionul legume. Du-te imediat acolo'. Asta a determinat-o pe angajata noastră să-și părăsească postul desemnat și, prin urmare, să primească o mustrare scrisă din parte supervizorului său, ceea ce a condus la o grevă organizată de sindicat ce a costat managamentul companiei timp și bani.
5. 25 martie
A blocat o oră biroul de rate, solicitînd deschiderea unui contract pentru o pungă de M&M.
6. 2 aprilie
A mutat semnul 'Atenție! Podea udă!' într-o zonă mochetată.
7. 12 aprilie
A montat un cort în raionul 'Camping' și a invitat copiii celorlalți cumpărători să-și aducă perne și pături de la raionul 'Așternuturi' ca să petreacă weekendul împreună, ofertă la care au răspuns pozitiv 22 de copii.
8. 26 aprilie
Cînd un angajat l-a întrebat dacă poate să îl ajute a început să plîngă și să țipe 'Oare de ce nu pot oamenii să mă lase pur și simplu în pace?', determinînd mai mulți cumpărători să sune imediat la 112 și sosirea a trei ambulanțe.
9. 2 iunie
A privit direct în obiectivul unei camere de luat vederi și a folosit-o drept oglindă în timp ce-și scobea nasul.
10. 16 iunie
În timp ce cerceta o pușcă de vînătoare în raionul 'Arme' l-a întrebat pe vînzător unde poate găsi antidepresive.
11. 24 iunie
S-a deplasat prin magazin furișîndu-se pe după rafturi, în timp ce fredona suficient de tare încît să fie auzit tema din 'Mission Impossible'.
12. 30 iunie
S-a ascuns printre hainele de pe un stander și, cînd alți cumpărători apăreau să vadă marfa, le striga 'BAU!'
13. 6 august
A desfăcut toate cutiile de carioca și creioane colorate din raionul de papetărie, probînd toate culorile albastre și rupîndu-le vîrfurile, sub pretextul că nici una nu are nuanța perioadei albastre traversată de d-lui.
14. 19 august
Cînd s-a făcut un anunț la stația de amplificare a magazinului, s-a chircit pe podea în poziție fetală urlînd 'O, nu! Aud din nou acele voci!'

Și, pe 20 august, ultimul comportament inacceptabil, care ne-a determinat să vă interzicem accesul în Carrefour prin această scrisoare: a intrat într-o cabină de probă și, după un timp, a strigat foarte tare 'Hei! Nu este hîrtie igienică în cabina asta!', provocînd leșinul angajatei noastre de pe raion.

Cu stimă,
X
Manager Carrefour
Carrefour - pentru o viață mai bună

duminică, 11 decembrie 2011

Life in Pictures (14) - Si am vazut-o pe Patti Smith…

Iremediabil îndragostita de Arthur Rimbaud, cetateana de onoare a orasului, a venit doar o zi în Franta si în Charleville. A vizitat din nou Muzeul Rimbaud, casa unde s-a nascut, a fost la mormântul lui, seara a avut concertul si a doua zi a plecat.

Toate cântecele ei încep frumos si melodios si se termina în strigate si lozinci de genul : ”Youuu aaaare the future, and the future is nooooooow !!!! ”. Mi s-a explicat ca asa-i cu arta angajata si ca ea, facând parte din generatia Joplin, Hendrix, Baez sau Dylan, este o protestatara. Da, dar ceilalti au protestat folk, rock - în – garaj sau soul, ea a protestat însa punk. Ma rog, iar am probleme cu arta, unele chestii nu le înteleg. De exemplu de ce face gargara pe scena si pe urma scuipa apa spre spectatori. Sau scuipa pur si simplu între doua strigate de lupta. Nu, din fericire noi nu eram în primele rânduri. Si cu toate acestea Patti Smith este o legenda vie. Pentru ca:

- este o muziciana si cântareata de rock, poeta, pictorita si fotograf;
- este considerata “nasa” miscarii punk de la sfârsitul anilor 1970;
- si-a folosit arta si celebritatea pentru a sustine cauze politice, fiind o sustinatoare a Partidului Verzilor din SUA (ecologistii, mânca-i-ar tata!);
- în 2004 a primit Medalia de Comandor al Ordinul Artelor si Literelor în Franta, în 2007 a intrat în “Rock and Roll Hall of Fame”, în 2008 a primit un doctorat onorific al Universitatii Rowan, în 2008 Fundatia Cartier pentru arta contemporana gazduieste la Paris o mare expozitie a operelor sale create între 1967 si 2007, în 2010 a jucat într-un film de Jean-Luc Godard si tot anul trecut a publicat “Just Kids” pentru care a primit National Book Award.

Si înca multe altele, scrie Wiki. Va las sa ascultati unul, doua cântece si eu ma duc sa pun de-un Gilmour.


Evident ca poza lui Costin este incomparabil mai "estetica".

vineri, 9 decembrie 2011

Comparatii (4) - Relatia profesor - elev

In timpul unui concurs de alergari micutul Jean cade, se juleste la un genunchi si începe sa plânga. Profesoara lui de sport Jocelyne se duce la el, îl ia în brate ca sa-l calmeze si sa poata continua alergarea.
1969 :
In doua minute Jean se simte mult mai bine si continua cursa.
2011 :
Jocelyne este acuzata de perversiuni asupra unui minor si de atingeri cu caracter sexual. Este data afara din învatamânt si i se interzice sa mai practice vreo meserie în care poate intra în contact cu copiii. Incaseaza trei ani de puscarie pentru pedofilie (cu suspendare) si trebuie sa plateasca o amenda tapana. Jean o tine din psihiatru în psihiatru timp de vreo zece ani, fara sa înteleaga de ce, cu toate ca acum are peste 18 ani. Parintii cer ca toate cheltuielile cu doctorii plus despagubirile morale sa le fie achitate de scoala pentru neglijenta si de (fosta) profesoara pentru traumatism emotional. Câstiga ambele procese. Profesoara somera, îndatorata pâna peste cap si cu moralul la pamânt se sinucide aruncându-se de pe acoperisul unui bloc. Nu al ei pentru ca nu mai avea locuinta, traia în strada. Peste mai multi ani Jean este gasit într-o ruina de casa din fundul cimitirului, plina de seringi, prezervative, fecale, cruci întoarse si sânge pe pereti. Murise în urma unei overdose.

Sau mai bine ne culcam si ne trezim într-o lume normala. Se poate?
Nimic nu se mai compara acum cu vremurile în care am aflat cine suntem. Nu stiu când era mai bine… Oare chiar nu stiu ?
Daca aveti rabdare, (mai) cititi asta si asta si asta si asta si asta… Poate pe unii va plictisesc, iertati-ma. Noapte buna!


joi, 8 decembrie 2011

Atentie, va priveliste direct!

In ajun de Sarbatori statisticile sunt îngrijoratoare. Se pare ca 18% din accidentele rutiere sunt din cauza alcoolului. Inseamna ca restul de 82% sunt din cauza unor inconstienti care conduc treji!

miercuri, 7 decembrie 2011

Miercurea fara cuvinte (29) - Dezlegare la Truffade

Truffada este ce vedeti în wok: un fel de "Aligot" dar nu chiar, sau chiar faimosul "Poutine" chebecoaz, dar nu chiar. Pe scurt, cartoafe cu brânza, dar nu oricum si nu cu orice brânza. Daca va intereseaza, revin, asta-i miercurea fara (prea multe) cuvinte. Ce mai vedeti pe acolo sunt maruntisuri de "acompaniament": o tarta de somon (pe asta n-am facut-o eu) si deja banala friptura colorata.

Cred ca si Carmen tine post.



PS Scuze, am uitat o melodie, asa se manânca adevarat, cu zgomot!

luni, 5 decembrie 2011

Iron man

Uitati-va la poza. Bine si cu atentie. Domnul este profesor la un liceu, sa zicem JM. De fier, ca sa reziste intemperiilor. El nu are voie sa fie ca D-l primar M., om adevarat din carne si oase, sa se pozeze cu domnisoare studioase în Pleiboi si sa aiba slabiciuni. Si daca i se deregleaza cumva din greseala unele surubele, intram cu aparatul de sudura pe el, pai ce? 'Rea-ti ai dreacu' de pedofili!

Circula o glumitza dupa rascoala, când s-a dat liber la uniforme:

Un profesor era "judecat" de consiliul profesoral pentru o fapta asemanatoare.
- Ia zi colega cum s-a întâmplat?, îl întreaba directorul.
- Pai când am scos-o la tabla prima data mi s-a parut mie ca era dragutica, da' îmbracata gros cum era nu prea i-am dat atentie. Si oricum, constiinta...
- Lasa asta, zi-i mai departe...
- A doua oara venise primavara, nu mai avea pulovere pe gât, ce mai, era frumusica rau, inima zicea da, dar constiinta nu si nu...
- Trecem peste detalii...
- A treia oara era cu câteva zile înainte de vacanta de vara, cald afara, cald în clasa, ea într-o fustita scurta, sa-nebunesc nu alta, dar constiinta nu si...
- Da' mai da-o-n... de constiinta!!
- Vedeti Domnu' Director, exact asa am spus si eu!

duminică, 4 decembrie 2011

vineri, 2 decembrie 2011

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (13) – Despre importanta cratimei

A fost o vreme când “ma simteam” si mai rau ca acuma. Deh, tânar si nelinistit sau fara experienta, de unde sa stiu eu atunci ca asta-i o stare normala? De fapt primul care si-a dat seama ca ceva nu era în regula cu mine a fost directorul pe care-l aveam atunci.
O colega de birou vroia sa matur mai repede niste cioburi de la o sticla sparta... Cum am spart-o am mai povestit. Si i-am spus deci colegei:
- Matur Laura, nicio grija, da’ mai încet ca “ma tai în sticle”.
- Ba “ma-ta-i în sticle!”