Miercurea fara cuvinte (37) - Cine ne otraveste viata (2)

… sau ne-o învenineaza, ma rog. Idei principale :
- Câta gratie la cobre ! Numai ca trebuie sa le admiri de la distanta, ca si pe ciuperca de data trecuta.
- Cât m-am uitat la serpisorii astia, o data n-am vazut o vipera miscând! Stau asa încolacite toata ziua de parca ar dormi.
- Acuma nu ca ar conta în cât timp te omoara o serpoaica, tot acolo ajungi, dar unii prefera sa dureze cât mai mult, altii însa sunt terminati rapid.
- Ma întreb si eu, de ce oare când cineva vrea sa-si exprime sentimentele fata de o Doamna spune “e rea ca o vipera!” si nu “ca o cobra“ ?

Carmen va poate spune mai multe.

Revolutii socio-profesionale contra dictaturii si greva parlamentara la cald

Am ramas profund miscat eu si sotia de-a dreptul nauca când am vazut cu cât spirit de sacrificiu lupta si da-i, si da-i si lupta “Asociatia Haiducilor“, nici nu stiu daca calificarea asta se scrie cu litera mare. Fara frica ca dictatorul îi poate arunca ca pe niste nimica ca sa spun asa la pârnaie.

Când am vazut ca si o organizatie serioasa ca “Asociatia suporterilor“ iese la vedere cucu raj, mirarea nu mi-a fost mai mica, ca si dincolo dealtfel.

Ca cofondator al mai multor asociatii de mâncatori din diaspora cum ar fi “Asociatia mâncatorilor de carne“, ca copanele de pui de exemplu, sau de “brânza frecata cu ceapa“ sau chiar “Asociatia bautorilor de vodca cu gheata“, cu colaboratori (tot fondatori) în toata Ioropa sustin ca cauza lor este dreapta. Ma ia asa, ca un fior, ca caldura soarelui sau ca caloriferul când vad zburând borduri ca catapultate sau ca ciomegele îsi fac treaba.

Nu pot sa nu sper, pentru ca contextul ma inspira, ca conflictul sa se termine si toata lumea sa faca ca tulburarile sa ia sfârsit.

Pentru asta trebuie ca catifelata floare din politica carpatica care vinde ponturi la oamenii care danseza Hora Unirii (întrebarea diplomatica ca de exemplu “ce v-au dat astia ? “, plina de tâlc urmata de gesturi energice), sa-si declare oficial apartenenta la o asociatie de luptatori, mâncatori sau bautori, ca conspiratii marunte n-au mers nici cu fiureri, d’apai cu dictatori de talia celui de la noi. Altfel iese totul un fel de moca ca sa nu spun ca “kaputt“.

Life in Pictures (17) - Tablete de ciocolata

O poza ceva mai veche. Trebuie sa ma mai încurajeze cineva din când în când. Deocamdata eu: oricum sunt mai înalt ca el. Si nu mi-am scos camasa pentru celelalte detalii... Inca!!

Zilele Comemorarilor

”IICCMER a initiat, încă din primavara anului 2010, proiectul de Lege privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului si Comunismului si a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România”, zice Vladimir Tismaneanu pe blogul lui.

Nu sunt oare prea multe zile de comemorari de victime ? Prea dese schimbari de Sarbatori Nationale si de imnuri ? La urma urmei la 23 August nu s-a întâmplat ceva foarte rusinos pentru români. Iar eu, asa plin de elan cum eram în clasele mici când cântam “Te slavim Românie…“ n-am mai fost de atunci niciodata. Francezii înca se îndeamna “La arme cetateni !“, nemtii îl cânta si acum pe cel de pe vremea lui Hitler, nici macar rusii sau bulgarii nu si l-au schimbat pe cel “comunist“. In timp ce eu sunt deja la al treilea imn în viata asta.

Il astept si pe-al patrulea, nu-i nicio graba…

Miercurea fara cuvinte (36) - Cine ne otraveste viata (1)

Va spune Carmen cine...

Life in Pictures (16) - Sephora

Odata, mai demult, mi s-a întâmplat sa intru la Sephora. Fiind un lucru mai rar, am fost primit destul de frumos si politia calare a aparut pe Câmpiile Elizee.

Detalii la Costin.

Miercurea fara cuvinte (35) - Reclame

Ia uite ce se mai spune prin Bucuresti, la Romana:

Mai multe vedeti la Carmen.

Revelion mascat

Reiau despre revelioane înainte de a se termina luna ianuarie.

In timpul anului care trecuse trebuie sa se fi întâmplat ceva, astfel ca pe 12 august s-a nascut Andreea. Tot în vara aceea fierbinte ne-am mutat în casa noua, în acelasi apartament în care stam si acum de câteva ori pe an. N-am avut parte decât de cutremurele pe care le stim cu totii, cu epicentrul în Vrancea. Casa fiind deosebit de spatioasa, mai ales pentru ca nu era mobila în exces ci dimpotriva, am hotarât ca urmatorul revelion sa-l facem la noi. Si nu oricum, ci mascat. Se simtea nevoia unei schimbari. Si am început iar cu convocarile, sedintele repetate, liste, sarcini (Nana avea deja una rezolvata de curând asa ca se putea apuca serios de celelalte). O dificultate în plus o reprezentau costumele pe care fiecare trebuia sa le caute sau sa si le comande din timp, pentru a evita situatiile inedite si neplacute de la alte revelioane când unii dintre noi ”s-au trezit în tinute necorespunzatoare”.

Intotdeauna la revelioanele noastre am avut bunul obicei sa nu amestecam bauturile. Ne adunam pe la 8 sau 9 seara si pâna la momentul culminant de la miezul noptii era consemn (doar lucram în armata!!) ca nimeni sa nu puna picatura de vin sau sampanie în gura. Nu, pâna atunci nu se bea decât vodca sau tuica mai slabuta cu gust de sâmbure pentru Doamne. Mai rontaiam câte ceva, mai o vorba, un dans, o maslina, aveam un respect pentru traditie.

Stiti tertipul cu ”iepurele” la cursele de fond din atletism ? Unul care o ia la fuga de nebun în fata ca si cum n-ar trebui sa alerge 10 000 de metri ci doar pâna colo, sa prinda tramvaiul. Si toti se tin dupa el. Iar când nu mai poate se da deoparte si cine trebuie sa câstige bate si recordul. In seara aceea Gigi M., colonel si el, împreuna cu consoarta, au imprimat un ritm infernal chiar din start astfel ca pe la unspe jumate seara dormeau tun.

Iar noi am continuat dupa cum se vede pâna a doua zi spre prânz si cred ca am batut si recordul.

PS Nu am mai pus "floricele" pe fetzele oamenilor, saracii, dupa aproape 30 de ani nu mai stiu nici eu care eram!

Life in Pictures (15) - Ce sa fie?

Pe o masa, pe alta masa, de aproape, de departe, cu sau fara blitz, ce-o fi în pahar?

Costin cred ca stie.

Miercurea fara cuvinte (34) - Ocazii

Pacat ca s-au terminat Sarbatorile (vorba vine!), dar ocazii vor mai fi, asa cum au si fost altadata.

Si Carmen are amintiri din alte ierni!

Revelion cazon (2)

... dupã care am continuat asa, inspirat de data asta de Pastorel, de-a dreptul revoltãtor.

PROGRAM DE MASÃ
(în antreu)

• Vodcã ruseascã în clondire aburite
• Mãzline de Tessalia grãmãdite în formã piramidalã
• Pastramã fragedã ca roua terfelitã cu mustar
• Salatã de bou cu fata înveselitã de gogosari acri tãiati în feluri multe
• Salamuri de la Sibiu cu pielita brumatã
• Rãcituri din porc adult si clapon rusinos, tremurând de frig
• Guguloaie cu sardele frecate-n draci cu iz de usturoi
• Brânzã zburatã (asta vine la urmã) cu fructe
• Scobitori (la indiscretie)
• Az n-avem oo în antreu
• Pauzã, pentru cei dornici cafe turceascã

(la masã în sofragerie)

• Pãstrãvi cari au fost copii odatã, în farforii lunguiete, batjocoriti cu cãtãlandri de usturoi chisati si înecati în zmântânã
• Sarmale de râmãtor vinovat cu mãmãligã amestecatã de-un bãrbat caresi bãnuie nevasta cã a esit în oras fãrã treabã, învelitã doar într-un stergar alb de in, sã nu se rãceascã (mamaliga, nu nevasta)
• Ratã pe varzã (dacã no fi decât varza, înseamnã cã a fugit rata)
• Cârnãciori cu gust atâtat, ca de femeie obositã, fripti hoteste la foc gales
• Fripturã asudatã în cuptor dimpreunã cu grãsimea în care s-a chinuit
• Pui fripti la vîlvãtaie, care cum ia prins dogoarea, cu cracii-n sus, ca neste mãgari, nerusinatii!
• Cartofe suptiri ca paiele, rumene sau ruginite în unt de lemn galbin ca de-o boalã veche
• Curechi înghesuiti în butoi, creti de ciudã
• Murãturi risipite într-un binecuvântat castron, iuti si acre deopotrivã
• Am mai uitat o pauzã care o lom când vret (cafe idem)
• Ciorbã de potroace fiartã-n taifasuri lungi, care zbârleste pãrul la ceafã si rãcoreste arsita de prin burdihanuri, cu ardei iuti, dati dracului
• Zamã de viţã (cu ia ne întâlnim dupã 12 noaptea)
• Sampanie bãutã afarã
• Cofeturi variate
• Fructe : mere, potrocale ce so putea
• Veselie motatã de om cu chef
• Cânticele schioape de de mult
• Pintre picãturi danturi si jocuri de socetate
• Cine mai vrea mai ia
• Aicea trebea brânza care am puso la început si care am uitato

Si încheia Pastorel asa povestea unui chef :

”Inchideti sicriul si puneti-i capacu’
Vreu sa ma ieie dracu’”

Culese, prelucrate îndelung în clocote mici si sfârâituri molcome, mâncate atunci si povestite acum.

Exemplu - Revelion cazon (1)

Slavã Domnului cã suntem încã toti si sãnãtosi, dar ce folos? Acusi o sa aniversãm o sumã rotundã de ani de la revelioanele frumoase petrecute altãdatã. Câti ani? Multi! Ma uit pe hârtiile acelea si îmi amintesc cã, lucrând la acea vreme în armata, scriam cam asa, puternic inspirat de o lectura recenta pe-atunci din Gheorghe Braescu:

ORDIN DE ZI No. 134009
az, data curentã

Pentru data de 31.12.1983, ora 12.00 p.m., se ordonã:

1. Va veni anul Nou;
2. Reveionul se va petrece tot la data de mai sus, cu toatã atentia;
3. Domnii ofiteri si ceilanti, pe grade si vechime, va fi în tinutã de galã, având la dreapta (s-au la stânga) sotiile dumnealor, prevãzute cu toalette de soar;
4. Nu se admite nicio scuzã;
5. In timp ce se va lua gustãrile, domnii si doamnele dumnealor pot esi pe scara din dos pentru a loa aere;
6. Domnii va fi prevãzuti cu papioane;
7. Dumnezeii mami iei de vreme cã n-a nins;
8. In pauze se va servi cafele, sprituri si rãcoritoare care va circula în pahare curate pe tãvi, de gradati alesi cu grijã în mãnusi albe;
9. Colonelul N. va recita drama “Brãdulet, brãdut, brãdut“;
10. La sampanie toti va tine un toast, vorbind deodatã si în acelas timp;
11. Va fi hârtie nouã la veceu.

Revelioane ratate sau cum ne distram pe vremuri

Acuma, dupa ce am avut parte de o serie de câtiva ani de revelioane foarte reusite îmi da mâna sa scriu si despre revelioane ratate.

Se mai întâmpla si câte un revelion ratat pentru ca a fost pregatit în pripa ori pentru ca a fost pregatit prea în detaliu, ca sa fie ”ca ala de acum nu stiu câti ani”. Nu, asa nu merge, când vrei sa repeti ceva la indigo rezultatul este sigur un esec. Am patit-o de câteva ori.

Imi aduc aminte de mai multe revelioane de pomina din anii ’80. Obiceiul revelioanelor de neuitat l-am capatat atunci. Revenisem la Bucuresti prin septembrie ’82 si noii colegi de la un institut al armatei m-au bagat într-un program intensiv de aclimatizare si integrare în colectiv folosind drept pretext revelionul care urma. Cea mai importanta etapa era pregatirea, care dura câteva luni. Puneam totul la punct în cele mai mici detalii si totul iesea perfect. Pe urma era revenirea la normal care tinea pâna dupa Boboteaza, câtiva dintre noi fiind si Ioni.

Zilele trecute, rãscolindu-mi niste hârtii mai vechi, am dat peste câteva foi îngãlbenite de vreme povestind despre un anume revelion, ocazie cu care mi-a revenit în urechi zgomotul de furculite si evident de pahare. E suficient sã vã spun cã, din cauze obiective, am fost în stare sã repetãm petrecerea într-o zi de 17 martie, cu brad, cu cadouri, bineînteles cu zãpadã, ce mai, tot tacâmul! La primul revelion, cel adevarat, toata ziua fusese soare afara, era un frumos de ziceai ca vine primavara ! A doua zi când plecam acasa pe la 1 la prânz semanând pe toata lumea de pe strada stiam deja ca peste o saptamâna venea rândul Ionilor, eram vreo trei. Dupa saptamâna asta care a trecut teribil de greu si fiecare s-a dres care cum a putut, ne-am adunat iar la N. ”Fratilor, am o veste proasta !”. Hait, i s-a acrit vinul, s-a ars friptura, în situatii de astea te gândesti la ce poate fi mai rau. ”N-a iesit nicio poza de la revelion, am uitat sa pun film în aparat ! ”. Vinul neavând nimic, a deschis o damigeana noua de 20 si am început sa cautam solutii. Dimineata când damigeana zacea inutila la picioarele noastre, ne-am pus paltoanele si înainte de plecare ne-am asezat pe jos în cerc sa tragem concluziile. Au mai aparut câteva sticle pastrate pentru situatii de ruptura de stoc si am decis sa repetam revelionul dupa datina pe 17 martie, toate weekendurile pâna atunci fiind ocupate. Repartizarea sarcinilor ramânea aceeasi. Fiecare stia ce are de facut : vinul, friptura, sarmalele cu niste afumatura pe fundul oalei, cartofii prajiti fidelute, prajiturile, vodca, antreurile cu toate felurile de pastrame si cârnaciori, doar aveam pe cineva la ferma de la ”30 Decembrie” care ne aproviziona.

Pe 10 martie am facut o excursie la munte, iar la întoarcere, aproape de Sinaia stiti ca este o pepiniera de brazi. Se însera si simteam o mireasma de zapada dinspre munte. Eu si cu N. ne-am dat jos tiptil din masina, eu, ca un securist adevarat, aveam o secure cu mine, am sarit gardul si am taiat un bradut, nu mare da’ des, l-am bagat în portbagaj si dusi am fost. Daca ne prindea cineva, eu ca eu, dar N. era ditamai colonelul ! Boarea aceea de zapada pe care o adulmecasem s-a transformat peste saptamâna într-o iarna grea, asa ca pe 17 martie am baut sampania în curte dupa ce statuse câteva ceasuri în zapada, vodca la fel, la miezul noptii au fost pocnitori, lalaieli, pupaturi, artificii, ghirlande.

Iar a doua zi pe la prânz lumea pe strada era tare mirata ca dadeam cu orez în ei si le spuneam ”Sorcovaaaa, veselaaa!”.

Miercurea fara cuvinte (33) - In toate este o masura

De Revelion toata lumea a fost decenta. Aproape toata...

Carmen a închis deja.

La Multi ani 2012!!

Mâine e ziua meaaaaa,
Zi frumoaaaasa ca tiiiiiine...

Incep sa vina musafirii, unii de peste (mari si) tari...

Miercurea fara cuvinte (32) - Cadouri

Nu trebuie decât sa alegeti marca, modelul, culoarea si sa-mi spuneti ca o vreti. Stocul este nelimitat. Cadou...

Mai multe detalii la Carmen.

Craciun fericit!

A se consuma cu moderatie. De Craciun se recomanda o singura masa mai consistenta pe zi: continua, de dimineata pâna seara.

Miercurea fara cuvinte (31) - Green Is The Colour...

... si rosu, culorile de Craciun. Sper sa iasa asa:

Detalii gasiti la Carmen. Pregatiri spornice tuturor!

Live from Durham Cathedral 2009

Acum doi ani cam pe vremea asta am pus o reteta de desert. Eu n-am facut niciodata deserturi pentru ca nu ma omor dupa dulciuri. Dar asta mi-a placut. Acum am gasit aceeasi reteta si video. Repet doar ingredientele. Cum se face o sa vedeti:

God bless the master of this house / And the mistress also, / And all the little children / That round your table grow; / The cattle in your stable, / The dogs at your front door, / And all that dwell within your gates / We’ll wish you ten times more.

Muito obrigado !

Porcii

Sumbra melodie !

Imi imaginez ce trebuie sa simta ei când o asculta. La început orga se învârte obsedant în cerc. Ca oamenii în jurul ograzii pregatindu-se pentru ritual : fac focul asa ca la momentul potrivit sa fie mocnit, numai bun sa perpeleasca soricul ca sa fie fraged si sa trosneasca între dinti, fac somoioage de paie uscate si ascut bine cutitele pentru taiat suncile, umplu clondirele cu tuica si le pun împreuna cu paharutele în zapada, aranjeaza la îndemâna sarea mare, ienibaharul, coriandrul si covetile încapatoare prin camari, cauta scânduri si greutati cu care sa preseze toba si câte înca.

Pe urma începe basul, trist si funest, semn ca parlagiul a ajuns la poarta peste masura de vesel si grabit, ca mai are câtiva de ”rezolvat” în ziua aceea. Incep sa alerge înnebuniti prin cotete si deja scurta lor viata li se perinda repede prin fata ochilor încetosati. Nu mai este mult. Si la urma chitara taie scurt aerul… Dupa aceea nu mai conteaza, voci asprite de frig si de importanta treburilor care urmeaza chiuie, se amesteca, se mai si cearta dar ghicesti bucuriile care vor veni. Mi se pare mie sau aud si o urma de jale ?

Dumnezeu sa-i ierte si Doamne-ajuta !

Miercurea fara cuvinte (30) - Parisul înainte de Sarbatori...

Cam penurie. In prima poza Câmpiile Elizee sunt ca pe vremea lui Lenin: "Electricitatea si puterea Sovietelor...". Cam putina electricitate. A doua poza nu rezolva mare lucru ba chiar dimpotriva, te deprima si mai tare. Noroc cu a treia: dac-o faci fara blitz si-ti tremura putin mâna ies efecte speciale.

Carmen spunea ca-i place Parisul noaptea.

Sa ne mai si râdem, gata cu prostiile, vin Sarbatorile!

Soția mea insistă întotdeauna să o însoțesc la shopping. Din păcate, ei îi place să cotrobăie articol cu articol, pe cînd eu mă plictisesc repede. Atunci îi spun că mă duc un minut la raionul de electronice (total inutil în opinia ei) și, eventual, ne întîlnim la casă sau în parcare. Însă ieri am primit acasa următoarea scrisoare de la Carrefour:

"Dragă doamnă Ionescu,
În ultimele șase luni soțul dvs. a produs pertubări grave în activitatea magazinului nostru. Nu mai putem tolera comportamentul său și ne vedem nevoiți să interzicem accesul amîndurora in magazinele Carrefour.
Nemulțumirile noastre împotriva soțului dvs., dl. Ionescu, sunt enumerate mai jos și sunt susținute de înregistrările de pe camerele noastre video:
1. 15 februarie:
A luat de pe raft 24 de cutii de prezervative și le-a pus aleatoriu în coșurile de cumpărături ale altor clienți, profitînd de neatenția acestora.
2. 23 februarie
A pus să sune toate ceasurile deșteptătoare din raionul 'Articole pentru casă' la intervale de cinci minute.
3. 6 martie
A făcut pe podea o dîră de sos de tomate pînă în fața ușii de la toaleta femeilor.
4. 11 martie
I-a spus unei casiere, pe un ton oficial: 'Cod galben în raionul legume. Du-te imediat acolo'. Asta a determinat-o pe angajata noastră să-și părăsească postul desemnat și, prin urmare, să primească o mustrare scrisă din parte supervizorului său, ceea ce a condus la o grevă organizată de sindicat ce a costat managamentul companiei timp și bani.
5. 25 martie
A blocat o oră biroul de rate, solicitînd deschiderea unui contract pentru o pungă de M&M.
6. 2 aprilie
A mutat semnul 'Atenție! Podea udă!' într-o zonă mochetată.
7. 12 aprilie
A montat un cort în raionul 'Camping' și a invitat copiii celorlalți cumpărători să-și aducă perne și pături de la raionul 'Așternuturi' ca să petreacă weekendul împreună, ofertă la care au răspuns pozitiv 22 de copii.
8. 26 aprilie
Cînd un angajat l-a întrebat dacă poate să îl ajute a început să plîngă și să țipe 'Oare de ce nu pot oamenii să mă lase pur și simplu în pace?', determinînd mai mulți cumpărători să sune imediat la 112 și sosirea a trei ambulanțe.
9. 2 iunie
A privit direct în obiectivul unei camere de luat vederi și a folosit-o drept oglindă în timp ce-și scobea nasul.
10. 16 iunie
În timp ce cerceta o pușcă de vînătoare în raionul 'Arme' l-a întrebat pe vînzător unde poate găsi antidepresive.
11. 24 iunie
S-a deplasat prin magazin furișîndu-se pe după rafturi, în timp ce fredona suficient de tare încît să fie auzit tema din 'Mission Impossible'.
12. 30 iunie
S-a ascuns printre hainele de pe un stander și, cînd alți cumpărători apăreau să vadă marfa, le striga 'BAU!'
13. 6 august
A desfăcut toate cutiile de carioca și creioane colorate din raionul de papetărie, probînd toate culorile albastre și rupîndu-le vîrfurile, sub pretextul că nici una nu are nuanța perioadei albastre traversată de d-lui.
14. 19 august
Cînd s-a făcut un anunț la stația de amplificare a magazinului, s-a chircit pe podea în poziție fetală urlînd 'O, nu! Aud din nou acele voci!'

Și, pe 20 august, ultimul comportament inacceptabil, care ne-a determinat să vă interzicem accesul în Carrefour prin această scrisoare: a intrat într-o cabină de probă și, după un timp, a strigat foarte tare 'Hei! Nu este hîrtie igienică în cabina asta!', provocînd leșinul angajatei noastre de pe raion.

Cu stimă,
X
Manager Carrefour
Carrefour - pentru o viață mai bună

Life in Pictures (14) - Si am vazut-o pe Patti Smith…

Iremediabil îndragostita de Arthur Rimbaud, cetateana de onoare a orasului, a venit doar o zi în Franta si în Charleville. A vizitat din nou Muzeul Rimbaud, casa unde s-a nascut, a fost la mormântul lui, seara a avut concertul si a doua zi a plecat.

Toate cântecele ei încep frumos si melodios si se termina în strigate si lozinci de genul : ”Youuu aaaare the future, and the future is nooooooow !!!! ”. Mi s-a explicat ca asa-i cu arta angajata si ca ea, facând parte din generatia Joplin, Hendrix, Baez sau Dylan, este o protestatara. Da, dar ceilalti au protestat folk, rock - în – garaj sau soul, ea a protestat însa punk. Ma rog, iar am probleme cu arta, unele chestii nu le înteleg. De exemplu de ce face gargara pe scena si pe urma scuipa apa spre spectatori. Sau scuipa pur si simplu între doua strigate de lupta. Nu, din fericire noi nu eram în primele rânduri. Si cu toate acestea Patti Smith este o legenda vie. Pentru ca:

- este o muziciana si cântareata de rock, poeta, pictorita si fotograf;
- este considerata “nasa” miscarii punk de la sfârsitul anilor 1970;
- si-a folosit arta si celebritatea pentru a sustine cauze politice, fiind o sustinatoare a Partidului Verzilor din SUA (ecologistii, mânca-i-ar tata!);
- în 2004 a primit Medalia de Comandor al Ordinul Artelor si Literelor în Franta, în 2007 a intrat în “Rock and Roll Hall of Fame”, în 2008 a primit un doctorat onorific al Universitatii Rowan, în 2008 Fundatia Cartier pentru arta contemporana gazduieste la Paris o mare expozitie a operelor sale create între 1967 si 2007, în 2010 a jucat într-un film de Jean-Luc Godard si tot anul trecut a publicat “Just Kids” pentru care a primit National Book Award.

Si înca multe altele, scrie Wiki. Va las sa ascultati unul, doua cântece si eu ma duc sa pun de-un Gilmour.


Evident ca poza lui Costin este incomparabil mai "estetica".

Comparatii (4) - Relatia profesor - elev

In timpul unui concurs de alergari micutul Jean cade, se juleste la un genunchi si începe sa plânga. Profesoara lui de sport Jocelyne se duce la el, îl ia în brate ca sa-l calmeze si sa poata continua alergarea.
1969 :
In doua minute Jean se simte mult mai bine si continua cursa.
2011 :
Jocelyne este acuzata de perversiuni asupra unui minor si de atingeri cu caracter sexual. Este data afara din învatamânt si i se interzice sa mai practice vreo meserie în care poate intra în contact cu copiii. Incaseaza trei ani de puscarie pentru pedofilie (cu suspendare) si trebuie sa plateasca o amenda tapana. Jean o tine din psihiatru în psihiatru timp de vreo zece ani, fara sa înteleaga de ce, cu toate ca acum are peste 18 ani. Parintii cer ca toate cheltuielile cu doctorii plus despagubirile morale sa le fie achitate de scoala pentru neglijenta si de (fosta) profesoara pentru traumatism emotional. Câstiga ambele procese. Profesoara somera, îndatorata pâna peste cap si cu moralul la pamânt se sinucide aruncându-se de pe acoperisul unui bloc. Nu al ei pentru ca nu mai avea locuinta, traia în strada. Peste mai multi ani Jean este gasit într-o ruina de casa din fundul cimitirului, plina de seringi, prezervative, fecale, cruci întoarse si sânge pe pereti. Murise în urma unei overdose.

Sau mai bine ne culcam si ne trezim într-o lume normala. Se poate?
Nimic nu se mai compara acum cu vremurile în care am aflat cine suntem. Nu stiu când era mai bine… Oare chiar nu stiu ?
Daca aveti rabdare, (mai) cititi asta si asta si asta si asta si asta… Poate pe unii va plictisesc, iertati-ma. Noapte buna!

Atentie, va priveliste direct!

In ajun de Sarbatori statisticile sunt îngrijoratoare. Se pare ca 18% din accidentele rutiere sunt din cauza alcoolului. Inseamna ca restul de 82% sunt din cauza unor inconstienti care conduc treji!

Miercurea fara cuvinte (29) - Dezlegare la Truffade

Truffada este ce vedeti în wok: un fel de "Aligot" dar nu chiar, sau chiar faimosul "Poutine" chebecoaz, dar nu chiar. Pe scurt, cartoafe cu brânza, dar nu oricum si nu cu orice brânza. Daca va intereseaza, revin, asta-i miercurea fara (prea multe) cuvinte. Ce mai vedeti pe acolo sunt maruntisuri de "acompaniament": o tarta de somon (pe asta n-am facut-o eu) si deja banala friptura colorata.

Cred ca si Carmen tine post.



PS Scuze, am uitat o melodie, asa se manânca adevarat, cu zgomot!

Iron man

Uitati-va la poza. Bine si cu atentie. Domnul este profesor la un liceu, sa zicem JM. De fier, ca sa reziste intemperiilor. El nu are voie sa fie ca D-l primar M., om adevarat din carne si oase, sa se pozeze cu domnisoare studioase în Pleiboi si sa aiba slabiciuni. Si daca i se deregleaza cumva din greseala unele surubele, intram cu aparatul de sudura pe el, pai ce? 'Rea-ti ai dreacu' de pedofili!

Circula o glumitza dupa rascoala, când s-a dat liber la uniforme:

Un profesor era "judecat" de consiliul profesoral pentru o fapta asemanatoare.
- Ia zi colega cum s-a întâmplat?, îl întreaba directorul.
- Pai când am scos-o la tabla prima data mi s-a parut mie ca era dragutica, da' îmbracata gros cum era nu prea i-am dat atentie. Si oricum, constiinta...
- Lasa asta, zi-i mai departe...
- A doua oara venise primavara, nu mai avea pulovere pe gât, ce mai, era frumusica rau, inima zicea da, dar constiinta nu si nu...
- Trecem peste detalii...
- A treia oara era cu câteva zile înainte de vacanta de vara, cald afara, cald în clasa, ea într-o fustita scurta, sa-nebunesc nu alta, dar constiinta nu si...
- Da' mai da-o-n... de constiinta!!
- Vedeti Domnu' Director, exact asa am spus si eu!

Life in Pictures (13) - IT peste tot